În mintea noastră vin gânduri de multe feluri, dar ele pot fi totuşi „clasificate” în trei categorii: de la Dumnezeu (prin îngerul păzitor), de la diavol și de la noi înşine. Pentru omul aflat pe Calea Rugăciunii, înlăturarea gândurilor înseamnă să aştepte până terminăm rugăciunea. Dacă e de la Domnul, revine îmbogăţit, dacă e de la cel viclean, dispare.

În restul timpului însă, e bine să fim atenţi ce fel de gânduri avem și să le respingem pe cele care ne sugerează să facem lucruri care ne fac rău nouă sau celor din jurul nostru.

De multe ori, glasul lăuntric este glasul conştiinţei noastre. Ea poate să se opună egoului sau unui „eu” de ocazie, cum ar fi eul meu de profesor, sau de mamă, sau de tată, de soţ, sau de soţie, sau de român etc. Atunci e cazul să ascult ce spune.

Când glasul lăuntric ne dă un sfat, să fim cu luare aminte. Ce sfat ne dă? Cu ce intenţie? Dacă îl ascultăm, slujim scopului vieţii noastre și valorilor în care credem? Multe din glasurile lăuntrice sunt glasuri ale trecutului nostru dureros: fie porunci sau cuvinte grele din partea părinţilor, sau cuvinte care ne-au rănit și pe care ni le-am însuşit și ne chinuim pe noi înşine și pe cei din jur cu ele. De obicei acela e glasul autorităţii care ne ține sub control, spunându-ne „ce avem voie să facem și ce nu”. Dacă ne spune: „Poţi să bei ca toată lumea un pahar de vodcă ca să te simţi bine!”, „Fă asta! Fie ce-o fi!”, „Fii și tu în rând cu tineretul de astăzi, nu fi prost, o viaţă are omul!”, „Copiază, că altfel poţi să nu termini şcoala, nu fi prost!” etc., să nu asculţi! Aceste gânduri ne împing, pur și simplu, să facem răul pe care îl urâm cel mai mult. Și aşa ajungem să ne urâm pe noi înşine dând și vina pe Dumnezeu că ne-a făcut aşa! Dar să ştim că viaţa noastră e cum ne sunt gândurile. Nimeni nu ar putea să ne facă ceva rău dacă noi nu am primi gândurile rele. Dacă am binecuvânta pe cei ce ne fac rău, cum porunceşte Domnul, viaţa noastră ar fi cu totul și cu totul altfel. Ar fi o binecuvântare.

Și poate fi, poate deveni binecuvântare dacă alegem Binecuvântarea, adică pe Domnul! El ne va călăuzi pe Cale, încet, încet și, din poruncă în poruncă vom ajunge să facem și porunca: Bucuraţi-vă!

Curaj, copil iubit!

Să alungi gândurile trecătoare, să le refuzi pe cele pătimaşe și să le spovedeşti pe cele obsedante! Să faci curat în minte cu Sfânt Numele Domnului și în inimă prin iertare și Sfânta Împărtăşanie și vei birui toate!

Cu drag și respect,
M. Siluana