Măicuţă dragă, dragă!

Vă scriu pentru că sunt bucuroasă! Astăzi este un an de când am simţit că nu mai pot trăi în afara lui Hristos, un an greu, cu suişuri și coborâşuri, cu luptă, cu îndoieli, dar și cu Bucurie și cu lacrimi izvorâte din ea. Un an în care am fost uneori altfel, senină și încrezătoare, uneori nu mi-a reuşit chiar atât de bine, dar un an în care m-am simţit iubită și ocrotită!

Mi-am pus multe speranţe în acest an, au fost momente în care am fost nerăbdătoare, am vrut să mă schimb dintr-o dată, să ucid omul vechi în mine într-o singură zi, și pentru că n-am putut, am fost dezamăgită și m-am simţit netrebnică. Însă am învăţat să iau zilele pe rând, să las voia mea la o parte și să ascult. Să fac fără înverşunare ceea ce aveam de făcut, cu încredere că voi crește, că Hristos mă va crește și mă va învăţa ca pe un copil, în iubirea Lui.

Și acum nu sunt singură, și nu voi mai fi niciodată! Și sunt în fiecare zi uimită și recunoscătoare pentru atâta nemăsurată Iubire!

Vă îmbrăţişez cu tot sufletul și vă mulțumesc pentru tot!

Elena