Și încă alte citate din sesiunea şapte cu care nu sunt de acord
1. Să nu zici: „Acesta mi-a făcut rău…!” Nu ţi-ar fi făcut nimic, dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aşa lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinţă.
De ce aveam eu nevoie de suferinţă?? M-am născut într-un dat, în ceva ce eu nu am putut schimba, până la vârsta când într-adevăr am plecat.
2. Deşi îţi vine să oftezi pentru că suferi, binecuvântează pe Dumnezeu și pe neaşteptate, fără zgomot, vei simţi în sufletul tău binele, acel bine care nu se întâmplă în nici un alt fel.
Ei bine, L-am binecuvântat. Și am simțit binele în inima mea, o împăcare. Deşi nu-L cunosc pe Dumnezeul pe care L-am binecuvântat, totuşi am vrut să încerc și această experienţă. M-am gândit la tatăl meu și L-am binecuvântat pe Dumnezeu. Ce nebunie !!!!!
3. De aceea, când suferim, când persistă o durere, să gândim aşa: „Dumnezeu vrea să-mi facă un bine, iar eu mă fac că nu înţeleg, doar mă tânguiesc și mă chinuiesc.” Acest lucru să-l vezi, anume că Dumnezeu vrea să-ţi facă bine.
Păi ce bine e ăsta, că-mi face rău ?? Eu cred că moșu e scrântit la cap. Să mă ierţi măicuţă că sunt poate obraznic, dar ăsta a luat-o pe ulei de mult. Adică vorbeşte aiurea, nu din experienţă.
Eu m-am născut pentru a fi jertfit ?? Păi, atunci mai bine nu mă năşteam.
4. Cunosc multe situaţii în care sufletul nu primeşte să pătimească ceea ce-i este rânduit, dar Dumnezeu aduce lucrurile în aşa fel încât sufletul se nimereşte tocmai acolo unde nu doreşte. Și bea paharul cel amar pe care nu vroia să-l bea, simte durerea pe care n-a vrut s-o accepte. Experimentează păcatul întru-un mod ruşinos. Astfel le rânduieşte Dumnezeu.
Întreb și eu atunci, unde e libertatea cu care ne-a creat Dumnezeu ? Dacă Dumnezeu aduce lucrurile în aşa fel încât să bem paharul amar pe care nu vrem să-l bem, înseamnă că nu mai suntem liberi.
Fă-mă să înţeleg măicuţă. Sunt într-o ceață și orbecăi:
Cum e ?
Ce-i cu mine ?
Vreau să merg pe calea cea bună dar nu ştiu care-i aia. Asta pe care merg acum îmi dau seamă că nu-i aşa de bună.
Aș vrea să fiu mai bun, să fac mai mult bine, să fiu iubit de oameni.
Sunt egoist???
Sunt egoist că vreau să fiu iubit de oameni?
Crezi că nu iubesc pe nimeni?
Ai să-mi spui cum mi-a mai spus cineva: dăruieşte și vei dobândi? Dar nu mai am cui. Sunt singur.
Și îmi place să fiu singur dar vreau și să fiu iubit. Ce-i cu mine? Sunt jalnic! Unde-i chipul lui Dumnezeu din mine?
Uneori simt imboldul să fac ceva ca să uit de mine și de viața asta, dar nu îmi place să beau, mi-e silă de aşa ceva, am încercat odată și mi-a fost foarte rău, aşa că nu-mi mai trebuie.
Uneori nu mai pot dormi, mă trezesc în miez de noapte și stau treaz până dimineaţa și mă gândesc la viaţa mea și îmi văd tot filmul vieţii, și plâng. Și sunt singur.
Dragul meu frate și copil chinuit
Am extras aceste întrebări ale tale, cu gândul să-L rog pe Domnul să mă lumineze ce să-ţi răspund. Dar iată ce-mi vine acum în cap și în inimă pentru tine: tu, cum chiar aici mărturiseşti, ai gustat nebunia credinţei în Dumnezeu și a unei relaţii vii cu El.
Dacă vrei cu adevărat să afli unde e chipul lui Dumnezeu din tine și să devii un om bun, să iubeşti și să fii iubit, cazi în genunchi înaintea Lui, a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, și roagă-te Lui cu toată deznădejdea pe care o trăieşti acum. Nu risipi acest strigăt pe revoltă, te rog! În loc să strigi la mine, să strigi la El! Să-I spui Lui tot ce mi-ai spus mie! Să faci iarăşi seminarul iertării, dar rugându-te și lepădându-te de tot păcatul tău prin Sfânta Spovedanie! Acum nu mai ai timp de teorie, ci de o relaţie vie și imediată cu Domnul! El te va mângâia, te va odihni, te va vindeca și te va primi în Bucuria Lui!
Mă rog și eu pentru tine și-i rog pe toţi prietenii noştri să se roage pentru tine, cel atât de singur și supărat!
Acesta e ajutorul pe care ţi-l pot da acum!
Cu drag și încredere vecină cu nebunia,
M. Siluana