Sărut mâna cuvioasă maică! Vreau să vă spun că am vârsta de 18 ani şi de vreo cinci ani şi jumătate sunt dominat de auto-satisfacerea sexuală care se aprinde prin privitul la pelicule şi emisiuni necuviincioase, sau de mai multe imagini, care culmea îmi revin în minte chiar după vreo doi ani după ce m-am autosatisfăcut cu ele. Această auto-satisfacere sexuală la mine are loc prin momentele feerice în care cad privind imaginile despre care vă spuneam, ajungând să culminez cu păcatul malahiei. Din totdeauna am conştientizat că acest lucru este un păcat, îl spovedesc mereu la duhovnicul meu dar, de la ultima Spovedanie trece depinde ... o săptămână, două, trei, o lună, două luni ... şi ajung din nou să mă învoiesc la a face acest lucru, din nou privind la cauzele favorizante. Spun uneori "acum voi face numai o dată şi apoi gata". Greu de crezut că este gata, de acum începe alunecarea spre marginea acestei prăpastii din care vreau să ies. Mulţi spun că acest lucru este firesc, adică prin el se eliberează cantitatea de hormoni din corp care sunt în plus şi că te face să te simţi mai bine. Eu chiar nu mă simt bine deloc, dimpotrivă sunt bulversat, nici noaptea nu dorm bine, într-un cuvânt să zic mă simt ca o legumă searbădă fără să mă pot concentra spre viaţa duhovnicească sau spre activităţile mele de zi cu zi.
NU mai vreau să fac acest lucru! De acum am 18 ani şi mă rog Bunului Dumnezeu să mă ajute să cunosc o fată "cu coloană vertebrală" împreună cu care să dăm naştere la o familie creştină şi să încep a mă maturiza şi să trec de stadiul acesta al puerilităţii. Oricum nădejdea nu mi-o pierd. Deci numai de auto-satisfacţie e vorba... la alte lucruri nu am trecut (sexual vorbind) şi nici nu am de gând să trec degrabă ci cum v-am spus mă voi ruga pentru a-mi întemeia o familie. Aaa, spune-ţi-mi vă rog, înainte de Cununie nu e bine de avut relaţii de împreunare. Că şi preoţii duhovnici tot aşa ne învaţă că atunci când ne căsătorim să ne căsătorim curaţi.
Am să vă fiu tot timpul recunoscător!
Sărut dreapta şi iertaţi!
Ion
Dragul meu Ion
Sfântul Ioan Evanghelistul dimpreună cu Sfântul Serghie să te ajute pe Cale! DA, mare ispită. E păcat al tinereţii care se iartă uşor la Domnul, dar, în acelaşi timp e o adicţie, o dependenţă foarte, foarte periculoasă. Ce hotărât spui: nu mai vreau! E minunat! Acesta e primul pas. Al doilea este să descoperi că NU POŢI şi să recunoşti asta în faţa conştiinţei tale. Al treilea să ceri Domnului să facă El asta cu şi în tine!
Copil iubit, să începem cu serozitate războiul. Să lupţi în fiecare zi, ca în ziua aceea să nu faci păcatul. Să nu te îndulceşti cu imaginile. Să alungi gândul. Chiar dacă vei transpira, vei tremura, vei leşina, să spui: mor, dar nu mă uit. La început va fi mai greu, dar apoi va fi mai uşor. Dar, la fel de important este să înveţi un alt fel de a fi, copil iubit! Te rog, să facem împreună seminarul "Să ne vindecăm iertând" pe care îl găseşti pe site şi vei dobândi puteri şi priceperi noi pentru lupta ta! Domnul vrea să devii cel pe care l-a gândit El când te-au zămislit părinţii! Te rog, onorează această chemare dumnezeiască!
Mă rog pentru tine şi te aştept cu seminarul.
Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana