Hristos a înviat!
Am îndrăznit, în sfârşit, să vă scriu, Maică...
Numele meu este Mariana Silvia, sunt proaspăt mămică, şi pentru copilaşul meu vreau mai mult ca niciodată să fiu şi eu cu Hristos. De la naşterea lui Filip au trecut deja aproape 10 luni, timp în care l-am zărit pe Mântuitorul în ochii copilului strălucind de dragoste pentru noi doi, părinţii lui.
Deşi de mulţi ani spun că vreau să mă schimb, să fiu aşa cum lui Hristos Îi place să fiu (dar oare cum o fi aceasta?), însă dimineţile îmi propun şi până seara nu reuşesc nimic. A doua zi o iau iarăşi de la capăt cu dorinţa de a face ceva pentru Dumnezeu... şi iarăşi nu iese nimic... şi tot aşa... zile, luni, ani... oare ce nu fac bine? Nici măcar la Spovedanie Domnul nu-mi mai spune nimic, nimic. Totul s-a oprit în loc şi pare că nu se va mai mişca niciodată. La o conferinţă aţi spus că celor care vin la dumneavoastră cu gândul de a se sinucide le propuneţi ca timp de un an de zile să trăiască după indicaţiile pe care le daţi, iar la sfârşit, dacă sunt sinceri cu ei înşişi vor recunoaşte că nimic nu mai este ca înainte şi că între timp au descoperit că merită să trăieşti pentru a fi la sfârşit cu Hristos.
Şi eu aş vrea să porniţi cu mine pe drumul acesta, dar să mă ghidaţi ca şi pe copilaşi...
Să mă iertaţi!
Silvia
Măi Omuleţ drag, drag!
Cine ţi-o fi băgat în căpşor aşa nişte "motociclete" (e un cuvânt pe care l-am învăţat de curând!)? Cum adică să fii tu cum i-ar plăcea lui Hristos? Că bine întrebi, cum o fi asta? Până acum am întâlnit multe suflete care doreau ca Hristos să fie cum le-ar plăcea lor şi iaca, am apucat şi inversul!
Copila mea, mamă de copil, nu trebuie să faci nimic altceva decât ceea ce faci, dar să faci cu Domnul. Cu Domnul în tine prin Împărtăşanie, cu Domnul în inimă prin rugăciune, cu Domnul în minte prin chemarea Lui deasă şi cu Domnul în viaţa ta prin împlinirea poruncilor, aşa cum poţi, clipă de clipă! Totul e aşa de simplu!
Silvia mea, Domnul S-a făcut Om ca să intre în cele ale omului şi să lucreze împreună cu el toate ale sale în mod dumnezeiesc!
Aşadar, să simplificăm totul: Când te trezeşti să-I zâmbeşti şi să-I mulţumeşti pentru darul de a te fi trezit şi să-L binecuvântezi şi să te închini Lui! Să faci cele de cuviinţă ale dimineţii şi, cu Filip în braţe să vă faceţi amândoi, (că tati e plecat la ora aceea, nu?) rugăciunile de dimineaţă! Apoi să faci toate cele ale zilei cu gândul la Domnul: cu recunoştinţă pentru cele bune, cu cerere de iertare pentru cele rele şi să nu te sperii dacă vei fi un om "obişnuit" şi fără performanţe! Că viaţa noastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu!
Poate eşti rea? Să dai slavă lui Dumnezeu că El e bun şi să ceri milă şi îndurare şi să ai şi tu răbdare cu tine, cum are şi El! Poate eşti leneşă? Să dai slavă lui Dumnezeu că S-a întrupat ca să-ţi dea har şi putere să prefaci această lene în hărnicie şi asta se face chiar în clipa în care îţi e lene, nu dimineaţa la sculare!
Oare cum să spun mai simplu?
Uite: Taina Ortodoxiei este prefacerea, transformarea! Dumnezeu preface pâinea şi vinul nostru în Trupul şi Sângele Lui! El preface păcătosul în sfânt. El preface ura în dragoste, frica în curaj, deznădejdea în nădejde, tristeţea în bucurie! Şi o face prin lucrarea Duhului Sfânt dat nouă în Biserica Lui şi Duhul vine când Îl chemăm şi nu-L alungăm cu păcatele nostre, sau Îl rechemăm mereu prin pocăinţa permanentă a lui "miluieşte-mă pe mine păcătosul, păcătoasa!"...
Ei, dacă am pricepe asta şi ne-am lepăda de calea cea largă a prefăcătoriei sau a facerii de sine fără Dumnezeu!
Ştiu că tu vei pricepe şi că vei pune început bun chiar acum!
Fii binecuvântată!
Cu drag mult şi bucurie pentru preocupările tale,
M. Siluana