Dragă Mihai,
Mesajul tău are două dimensiuni total diferite şi la fel de chinuitoare pentru tine. Prima, năucitoare, este durerea inimii tale. Durerea ta ţâşneşte prin cele câteva cuvinte ca un puhoi de apă care năvăleşte peste un firicel de iarbă! Da, eşti frânt de durere! Şi lângă tine, aud durerea neexprimată aici, a Teodorei şi a celorlalţi doi părinţi! în faţa durerii voastre cuvântul meu se frânge şi el, nu am nimic de spus. Tot ce aş putea face, dacă ai fi aici, ar fi să te iau în braţe ca pe un prunc şi să te acopăr ca să-ţi poţi plânge şi urla durerea! Numai Dumnezeu poate mângâia o asemenea durere! Da, ţi s-a întâmplat cea mai mare nenorocire care se poate întâmpla cuiva pe pământ: să-i moară fiul unic şi iubit! Da, Mihai, viaţa ta nu mai are rostul pe care îl credeai înainte de a ţi se fi întâmplat această nenorocire! Viaţa ta e distrusă. Tu, cel ce ai fost, până în ziua aceea, ai murit împreună cu fiul tău. Acum viaţa ta e doar durere! Din această durere s-a născut şi creşte acum o altă viaţă. Ai nevoie de un timp în care să înveţi să trăieşti această nouă viaţă. Până acum, viaţa ta era aici! Acum, viaţa ta e şi Dincolo, chiar mai mult Dincolo! Dacă Băiatul tău era unul din temeiurile rostului tău pe acest pământ, acum, el, Băiatul tău, a devenit temeiul rostului tău în cer, Mihai! El acum e Acolo! Ca să fii cu el, ca să te bucuri de el, ca să se bucure de tine şi de iubirea ta, va trebui să înveţi să trăieşti în Cel ce Este Viaţa şi a ta şi a fiului tău!
Cea de a doua dimensiune a mesajului tău, ca o împotrivire la năucire, este revolta minţii tale în faţa durerii! Acum, în loc să alergi la Dumnezeu şi să primeşti mângâierea de care ai atâta nevoie, singura mângâiere posibilă în această durere, primeşti glasul ispititorului care te îndeamnă să-L acuzi pe El! Domnul înţelege asta şi se lasă acuzat şi lovit aşa cum a făcut-o şi când S-a lăsat răstignit ca omul să se răzbune pentru toate durerile pe care şi le-a făcut singur acuzându-L pe El... El, Domnul Milei Care moare cu orice moarte şi trăieşte durerea oricărui om dorind ca acesta să aleagă Viaţa şi Bucuria, tace când este acuzat şi lovit şi aşteaptă plin de dragoste să venim la El!
Nu Dumnezeu face să se întâmple astfel de lucruri. Nu Dumnezeu era la volanul maşinii în care era fiul tău! Mai mult, cred că Dumnezeu i-a şi dat un semn fiului tău să nu plece la acel drum şi cred că aştepta ca în fiecare dimineaţă să ceară protecţia Lui prin rugăciune.
Dumnezeu îngăduie astfel de lucruri, Mihai, pentru că ne îngăduie să fim liberi! Libertatea de a trăi fără El şi fără a împlini poruncile Lui ne face robii unor legi ale acestei lumi care ne ucide! Suntem ucişi şi ucigaşi. Noi ucidem prunci, în pântecul mamei lor sau după aceea, crescându-i fără Dumnezeu, noi ucidem ce e sfânt în viaţa noastră pretextând că asta e viaţa şi apoi noi ne plângem că nu e Dumnezeu cu noi! Să mă ierţi, om drag, nu vreau să te judec, Doamne fereşte, dar te întreb: ştiai că acest copil e şi al lui Dumnezeu? Tu, ca om, ai făcut totul ca băiatul tău să se bucure de viaţă, dar l-ai învăţat să atârne de Dumnezeu, să primească de la El iubire, putere, iertare, sprijin şi luminare?
Dacă nu ai făcut-o, să ceri iertare şi de la Dumnezeu şi de la fiul tău şi să faci acum ce mai poţi face! Acum încă îl poţi ajuta pe băiatul tău să fie mai aproape de Dumnezeu! Acum să ajuţi sufletul lui să se lipească de iubirea lui Dumnezeu şi să nu aleagă revolta minţii care a fost împiedicată, ca şi a ta, să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum este şi nu cum ni-L reprezentăm noi când alergăm după bunuri fără nici o valoare veşnică! Dumnezeu e cu adevărat bun şi milostiv şi primeşte în braţele Sale cu iubire nesfârşită şi cu durere, fiecare suflet smuls fără milă din trupul său, înainte de vreme, de puterile ucigaşe ale păcatelor şi patimilor la care oamenii nu vor, cu nici un chip, să renunţe!
Te îmbrăţişez, Mihai şi plângând te rog, fă din această durere prilej de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi vei afla rost de bucurie veşnică şi pentru tine şi pentru fiul tău plecat de la noi!
Te rog, să-mi scrii numele copiilor ca să ne rugăm şi noi pentru ei!
Cu respect şi încredere,
M. Siluana