Am găsit un paragraf, într-o carte, care m-a făcut să „stau în loc” de uimire:
„Clipele ne oferă milioane de șanse.
Le pierdem pentru că trăim timpul de-a valma, cu ziua, cu luna, cu anul, cu viața.
Viața nu este un bloc. E un șirag de timp. Da, e un șirag.”
Oare cum am putea să trăim CLIPA astfel încât să „prindem” șansa pe care ne-o oferă? E ca și cum trecem peste o comoară pentru că privim la kilometri în fața noastră, în loc să privim la fiecare pas pe care urmează să îl facem.
Se poate face ceva????
Ioana
Draga mea Ioana,
Da, se poate face ceva! Doar că avem nevoie de discernământ pentru a nu ne lăsa seduși de nenumăratele oferte și tehnici care ne făgăduiesc realizarea acestui deziderat în „câțiva pași”! Avem nevoie să fugim de aceste oferte chiar dacă, psihologic vorbind, multe dintre ele au efecte benefice, adică îl ajută pe om să-și trăiască timpul în mod conștient și nu „de-a valma”...
Așadar, se poate face ceva care ne ajute să „prindem” șansa pe care ne-o oferă clipa, adică timpul care se deschide veșniciei. Noi, oamenii, trăim în timp, în această înșiruire de clipe care nu sunt altceva decât „pori”, ferestre deschise iubirii lui Dumnezeu, adică Veșniciei. Ca urmare, ce avem de făcut este să facem ceea ce ne învață Domnul Care a coborât Veșnicia în timp ca să putem intra în Bucuria Lui, bucurie pe care nu o poate lua nimeni de la noi. Doar că, această bucurie a venit la noi prin crucea Lui și putem intra în ea luându-ne propria Cruce și urmându-I Lui.
Când ai citit acel cuvânt, draga mea Ioana, și „ai stat în loc de uimire”, de fapt ai auzit în adâncul inimii tale chemarea Lui care ne șoptește de multe ori „opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”. Încearcă să te oprești cât mai des și să spui Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă; Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc și să Te iubesc; Doamne, Iisuse Hristoase, vino și transformă timpul care mă înghite în timp răscumpărat.
Deși răspunsul meu ți se poate părea acum departe de așteptările tale, sunt sigură că acel adânc din tine care a tresărit așa cum mi-ai scris, va simți importanța lui și îl va asculta cu atenție. Pentru că experiența ta nu era în cadrul psihologic, ci într-unul duhovnicesc.
Cu dragoste și binecuvântare,
Maica Siluana