Sau dependenți de tot felul de alte lucruri - de alcool, de dulciuri, de mâncare, de aprecierea celor din jur, de realizări, de achiziții, de jocuri, de cuceriri, de relații, de jocuri care reiau într-un anumit fel relațiile cu persoanele semnificative din copilărie, de părinți, de aspectul fizic, de vocea și zâmbetul unui alt om, de constructul din propria noastră minte, de raționalizări sau de sentimentalisme (ca atunci când ne uităm la telenovele) ... și precis mai sunt o grămadă altele... toate cu un „ceva” pe care îl simțim nesănătos și nesatisfăcător, până la urmă, că vrem mai mult.
Asta înseamnă că am o alegere internă în fiecare clipă... ori dependentă de Dumnezeu, ori de... mda, am cam ales cealaltă variantă până acum, am bătătorit niște căi (inclusiv de neurotransmițători), amăgindu-mă că ar exista „teren neutru”.
S.
Acum iarăși ai rostit un mare adevăr, Copila mea!
Ce ușor acceptă gândul existenței unei materii dintodeauan sau a nimicului veșnic, și nu poate accepta existența lui Dumnezeu!
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana