În suflet e pace, şi cu toate astea este ceva ce mă nelinişteşte

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuţă,
Nici nu ştiu cum să vă spun ca să nu par ridicolă. Sunt liniştită, în suflet e pace, şi cu toate astea este ceva ce mă nelinişteşte. Cred din toată inima că numai în rugăciune şi priveghere voi putea să aflu răspuns.

Dumnezeu mă iubeşte! De aş putea să fac ceva pentru toată dragostea ASTA mare! Nu ştiu nimic din ceea ce trebuie să fac şi mă simt ca un copil care învaţă acum primii paşi...

Bucurie sfântă!

Vă mulţumesc din suflet!

Cu sărutări de mâini, vă îmbrăţişează,

C.

E minunat ce trăieşti acum! Şi aceasta e numai începutul rodirii Duhului Sfânt în sufleţelul tău. Acum conştientizezi trăind, simţind, şi nu doar "din auzire", că fiinţa noastră este, ca urmare a căderii, ruptă în mai multe "felii" şi că ele pot funcţiona fie în armonie, respectând ierarhia dată de Creatorul nostru, fie anarhic. De cele mai multe ori, noi simţim o singură "felie", pentru că trăim "din plin", mai ales dimensiunea poftitoare, pătimaşă a sufletului.

Dar iată că acum, tu simţi în acelaşi timp şi linişte şi nelinişte! Iată, acum experimentezi că sufletul tău are şi un adânc de pace şi bucurie care este duhul tău, locul ascuns în care lucrează rugăciunea şi în care vine Domnul, dar şi o suprafaţă înfiorată de nelinişte. Neliniştea pare să vină şi ea dintr-un adânc, pentru că nu-i vedem rădăcina, dar acest adânc e doar al omului nostru vechi, a egoului nostru, care crede că are misiunea să ne apere "cu orice preţ" de rău şi că acest rău e în afara noastră!

Aşadar, tu simţi acum linişte şi pace cu şi în duhul tău şi nelinişte cu şi în sufletul tău pătimitor. Încet, încet, vei învăţa să preţuieşti pacea şi să înduri cu răbdare neliniştea. În acest fel, neliniştea care vine de la ameninţări, reale sau închipuite, de la gândurile rele, ale noastre sau ale celor din jurul nostru, de la răutate, a noastră sau a lumii, de la blesteme sau farmece, ale noastre sau ale celor din jurul nostru, nu va mai fi niciodată singura trăire a sufletului nostru. Nu va mai fi niciodată un nor atât de gros încât să nu mai vedem soarele Păcii din inima noastră! Vei învăţa tot mai mult să fii cu şi în Duhul Sfânt şi să binecuvântezi toate, iar binecuvântarea va fi ca o rachetă, care te va duce mereu în ascunsul păcii şi al bucuriei, mereu prezente în duhul tău, dacă vei trăi după sfânta rânduială a Domnului în Biserica Lui!

Acceptând această nelinişte, binecuvântând toate şi rugându-ne, ea nu va mai avea nici o putere asupra ta, sau puterea ei va fi mică şi chiar de folos, pentru a menţine candela rugăciunii mereu aprinsă!

Fii binecuvântată cu toată casa ta, copil drag!

La mulţi ani în Bucuria sfântă a Domnului!

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar