Va fi al XX-lea Crăciun, Doamne, când voi sărbători naşterea Ta fără Tine?
Mi-e masa plină, Doamne, încărcată, mi-e sufletul gol şi flămând. Îmi lipseşte dragostea, am uitat să-i privesc şi pe cei de lângă mine. De câte ori mi-a stat în faţa uşii un copil tremurând de frig? De câte ori au strigat în urma mea oamenii cerşind o pâine? De câte ori, eu, ticăloasa, le-am lăsat palmele întinse? De câte ori am spus o rugăciune pentru ei, o vorba bună sau măcar hrana trupească să le fi dat? Ce-am făcut cu timpul care s-a scurs, Doamne? Ce jertfă vrednică Ţi-am adus în viaţa mea? Ce lucru măreţ am săvârşit pe pământ? Căci, iată, trec prin viaţă şi ce voi lăsa în urmă? Pentru ce lucru bun săvârşit de mine se va îmblânzi dreapta Ta Judecată?
Iată-mă, Doamne, azi nu mă mai ascund. Sunt goală şi nu am cu ce-mi acoperi rănile. Mi-e viaţa cadou risipit. Şi dacă mai am acum o lacrimă care-mi cade din ochi, e datorită imensei tale bunătăţi de a sădi în mine setea de dragoste.
Căci am căutat o viaţă un strop de iubire la cei de lângă mine, însă nu am învăţat să dăruiesc Am căutat iubirea acolo unde nu era. Cum, Doamne, cum să-mi găsesc liniştea departe de Tine?
Nici mintea nu mi-e întreagă acum. Aş vrea puţină linişte ca să spun o rugăciune curată. Însă grijile se-adună: ce vom pregăti de sărbători, cu ce mă voi îmbrăca, unde vom merge. Dar cum mi-e, oare, ieslea în care Te vei naşte? O vei găsi iar rece şi întunecoasă ca în urmă cu mii de ani?
Căci, iată, am avansat în ştiinţă. Avem curent electric, ne cumpăram chiar şi spaţiu pe Lună. Dar vai, Doamne, în suflete abia putem aprinde un felinar!
Ierta-ne-vei, Tu, Doamne, căci mare Ţi-e iubirea. Iar eu, ticăloasa care nu mi-am luat ulei în candelă, întind o mână în întuneric: "Doamne, dă-mi o pâine". Şi umpli Tu mâinile sărmanilor lăsate întinse în urma mea. Apoi vii, îmi dai IERTAREA ca "hrana cea de toate zilele" şi mă iei în braţe.
Anul acesta, Iisuse nu va mai fi un Crăciun doar cu masa îmbelşugată. De data aceasta Vei cina cu noi, păcătoşii. Va fi sărbătoare şi în inima mea. Nădăjduiesc, Doamne. "Ajută necredinţei mele!"
Crăciun fericit, Măicuţă! Şi fie ca Dumnezeu să se nască în sufletele fiecăruia dintre noi!
A.
Mulţumesc, Copil iubit! Mulţumesc!
Împărtăşindu-ne cu El ne vom împărtăşi de naşterea pe care ne-o aduce mereu şi mereu mai adevărată, mai profundă...
Nu, n-ai pierdut nici o secundă din viaţa ta dacă acum eşti cu El! În El totul se răscumpără şi devine bucurie sfântă!
Cu dragoste şi recunoştinţă,
M. Siluana