Nu este păcat să-ţi fie ruşine de cineva! E păcat să faci ceva rău datorită faptului că îţi este ruşine. Ruşinea e o putere a sufletului omenesc, apărută după căderea protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, atât ca semn al acestei căderi, cât şi ca informaţii şi putere necesare pentru a ieşi din situaţia respectivă. Atât timp cât omul este îmbrăcat în har, el nu cunoaşte ruşinea pentru că nu gândeşte, nu spune şi nu face nimic rău. Fără har însă, omul gândeşte, spune şi face lucruri rele, adică potrivnice voii lui Dumnezeu şi propriei sale fericiri. Atunci conştiinţa îşi "trimite mesajele" oferind pricepere şi putere de salvare. Numai că aici omul, liber fiind, poate să aleagă să folosească rău această putere şi anume, în loc să-o folosească pentru a cere iertare şi vindecare de la Dumnezeu, o foloseşte pentru a se ascunde de Dumnezeu, de semeni şi chiar de sine însuşi. Acesta este păcatul, de aici se nasc patimile ucigătoare de suflet, mai întâi, şi apoi şi de trup.

Ce avem aşadar de făcut? Cred că nu ar mai fi necesar să adaug vreun cuvânt. O voi face însă, cu rugămintea să nu te superi pe mine pentru asta. Aşadar: când simţi că îţi este ruşine, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru dar şi aleargă la El pentru a-I arăta greşala, rana şi a-I cere vindecare.

Când faci un lucru pentru care mintea îţi şopteşte că ar trebui să îşi fie ruşine, roagă-te ca Domnul să-ţi reîmprospăteze acest dar.

Când cineva îţi spune: "să-ţi fie ruşine", primeşte acest cuvânt ca pe un sfat preţios, mulţumeşte-i şi ascultă-l. Eu am avut mult folos făcând asta!

Curaj şi bucurie sfântă!

Cu drag în Domnul,

M. Siluana