Maică, am trăit minuni!
Dar cea mai mare minune este asta, de a ţine mintea în simţire şi de a o oferi Domnului. A fost ca o răsturnare de paradigmă în momentul în care am citit răspunsul ăsta când mă aşteptam la ceva de genul „extirpă”... Atunci toate cablurile mele ziceau „pune pe rug” în vreme ce Dumneavoastră mi-aţi zis să trăiesc sentimentele şi emoţiile şi să nu pun nume şi să nu primesc gânduri.
Cum să nu pun nume la ceva ce în cablurile mele are nume şi cum să nu primesc gânduri în acelaşi timp? Nu pot să vă povestesc ce-a fost atunci în sufletul şi în capul meu.
Şi de atunci, „a ţine mintea în simţire şi a oferi ce simt Domnului” a devenit un fel de exerciţiu care s-a extins la toate zonele.
Uimitor cum lucrează Domnul! Extraordinar!... adică lucrează, într-adevăr, în „scandalos”!
Cr
Da, Copila mea
E uimitor cum lucrează Domnul şi e uimitor cât de îndărătnici suntem în a-L chema şi primi ca să lucreze şi nu ca să ne împlinească sărmanele dorinţe....
DA, noi Îl chemăm şi El vine pentru că Este Cel ce Vine şi vine ca să se sălășluiască întru noi și nu ca să schimbe câte ceva ici colo, în afara noastră! Și, această sălășluire este, cu adevărat, o ardere, dar Focul Lui nu distruge „mărăcinele” ființei noastre, ci îl aprinde și el arde și nu se mistuie!
Multumesc pentru ascultare.
Cu rugăciune şi binecuvântare,
Maica Siluana