Maică, ce am aflat azi!!!! 
Stăteam dimineață la Utrenie și ascultam cum s-a întrupat Dumnezeu, cum a luat Hristos trup din Maica Domnului. Și în timpul ăsta vorbeam cu Bebe și îi spuneam că nu prea înțeleg minunea asta, dar că până și Doamne Doamne a fost mititel ca el în pântecele Fecioarei. Și oarecum îi explicam cum a apărut el acolo. Apoi am auzit că Domnul ne știe pe fiecare din pântecele maicii noastre și repede repede i-am spus lui Bebe: „Ai auzit Puiuț, Doamne te știe chiar și acum!!!”.
Apoi am venit acasă și în timp ce citeam din Psaltire m-am luminat! Copilașul ăsta din pântecele meu e o binecuvântare! DA! E binecuvântarea Domnului!!!! Că dacă Domnul nu binecuvânta întâlnirea celulelor noastre nu ieșea în veci un om nou! Și i-am spus lui Bebe că în sfârșit am înțeles și eu ce minune e el!
Maică, m-am bucurat de când am aflat că sunt însărcinată. Dar m-am bucurat atât de egoist! Da, atât de egoist cu Domnul. Căci mintea mea știa că fără Domnul nu era posibilă minunea (și a venit minunea după ce i-am dat Lui dorința mea și după ce, cerându-i răspuns prin părintele, mi-a spus așa frumos că n-am nevoie de doctori căci unde El voiește se biruiește rânduiala firii! Și m-am lăsat în mâinile Lui bucurându-mă de căsnicia mea așa cum era, seacă pentru cei din jur căci lipseau copiii, plină de lecții și de bucurie pentru mine!) - însă abia azi am aflat, abia azi am înțeles cu ceva diferit de intelect că ce trăiesc acum și ce crește în mine e o lucrarea a mea și a soțului meu cu Domnul! Până azi nu I-am mulțumit Domnului! Îi ceream ajutor și încercam să mă rog cumva în lipsa unui minim „confort” pentru rugăciune, dar abia acum am înțeles că primul lucru pe care era firesc să îl fac era să ÎI mulțumesc. Mulțumesc Doamne!!! 

Sărut mâna, Măicuța mea scumpă!
Hristos a înviat!
CV