Mulţumesc, măicuţă!
Am citit cu emoţie şi speranţă răspunsul dat de dumneavoastră la scrisoarea mea. Vă mulţumesc, pentru mine este ca o mare binecuvântare ceea ce mi-aţi scris şi o mare alinare a sufletului meu. Aveţi dreptate, recunosc că este greu să ierţi sau mai bine zis să uiţi, căci a ierta înseamnă a şterge greșeala celuilalt din minte. Nu poţi spune că ai iertat, iar de câte ori vezi persoana respectivă să-ţi aminteşti supărarea făcută de acesta. Este greu, dar am să-mi aduc aminte de fiecare dată de vorbele dumneavoastră şi am să văd cu ochii minţii toate darurile date de bunul DUMNEZEU mie. Şi nu o să le pot vedea pe toate, fiindcă sunt multe, nenumărate, dar am să-mi amintesc şi aşa că nu pot număra binefacerile Domnului asupra casei mele de atunci şi până în prezent şi atunci poate va trece ispita din sufletul meu, ispita de răzbunare asupra lui şi asupra familiei lui actuale.

Va fi mai greu pentru mine să discut acest subiect cu fiul meu Andrei, dar las acest moment pentru atunci când va hotărî Dumnezeu. Iar când va fi, nu voi mai ocoli, ci voi discuta deschis.

Mulţumesc încă o dată, Dumnezeu să vă dea sănătate multă, dumneavoastră şi tuturor celor cei care sunt alături de dumneavoastră, multă putere la această lucrare mare de alinare a multor suflete rănite, rătăcite, care au o speranţă prin vorbele dumneavoastră.

Doina