Preascumpa mea Măicuță!
Într-una din zile, după rugăciune, am stat și am meditat ca de obicei. La un moment dat, am făcut următorul exercițiu imaginar: să zicem că, am șansa de a mă întoarce în timp, să îmi revăd viața toată și să schimb tot, absolut tot ce nu mi-a plăcut în viața asta, cu un scenariu plăcut numai mie... și am trecut la treabă. Am luat-o de la început, reluând toate momentele importante și mai ales cele mai grele și traumatizante... oamenii, locurile, împrejurările, efectele... Și, nu cred că mai e nevoie să vă spun cât de uimită am fost! Poate mai uimită ca oricând...
Așadar, după ce le-am inventariat toate, am vrut să trec la treabă, să schimb scenariile... La un moment dat, am simțit că mă lasă memoria, îmi joacă feste, pentru că la fiecare aspect am rămas înlemnită, fără să găsesc vreun alt scenariu... M-am ostenit până la sudori, și n-am reușit nici după o zi întreagă de chin... Măi să fie! M-am culcat disperată, că nu am reușit să mă folosesc de șansa primită... Și, uite-așa au trecut câteva zile, iar jocul meu a rămas fără roade... Am plâns o zi întreagă, pentru că n-am înțeles nimic din toate astea...
Azi, mi-am propus să nu mă las până nu-i dau de capăt acestei povesti și iar am luat-o de la capăt ...dar fără rezultat... În marea mea mirare, m-am întrebat: Doamne, cum poate fi posibil așa ceva? Ce să însemne asta?
Măicuță!!!!!!!!!! CE DUMNEZEU MINUNAT AVEM!!! Am înțeles în sfârșit care era problema mea! NU! NU! ȘI NU! Nu e vorba că nu aș putea schimba ceva, e vorba, că eu, omul, NICI N-AȘ VREA SĂ SCHIMB ABSOLUT NIMIC DIN TOT CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN VIAȚA MEA! Un singur aspect (cel mai mic) dacă aș schimba, EU NU AȘ FI ACUM UNDE SUNT! EU NU AȘ FI ACUM CEL CE SUNT! Eu, cu mintea mea, nu mi-aș putea guverna viața spre nimic adevărat! DOAR DUMNEZEU POATE FACE ASTA!
Măicuță, am avut parte de multe surprize, dar asta le întrece pe toate! DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE!
VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ CU DOR ȘI DRAG,
Cu respect și recunoștință, al Sfinției Voastre copil: Kati
Draga mea Kati, uimire fără de sfârșit
Tare m-a bucurat mesajul tău. E venit cumva la timp pentru mai mulți căutători ai bucuriei sfinte. Acum înțelegem că nu evenimentele exterioare ne aduc fericirea, nu schimbarea scenariilor, ci pur și simplu schimbarea noastră din a fi cineva singur în a fi cineva cu Dumnezeu. Povestea noastră nu este, cum bine spui, o înșiruire de episoade, ci o devenire determinată de reacțiile și atitudinea noastră la evenimentele respective. Din aceste reacții și atitudini, trăite ca durere sau bucurie, ca suferință sau plăcere, s-a definit în noi un cineva anume, cu un fel anume de a fi viu, adică de a trăi cele ce se întâmplă. Acest fel anume poate fi schimbat. Pe aici dobândim asemănarea cu Domnul. Putem alege să reacționăm cum „am apucat” sau să învățam de la El o nouă atitudine. A schimba trecutul este cu neputință și dacă bucuria omului ar depinde de asta nimeni nu ar mai ajunge la ea.
Ce minune că ești și că înveți mereu să fii mai profund tu însăți lăsându-te îndrumată de Domnul pe Care Îl primești în chiar ceea ce trăiești în fiecare moment.
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana