Dragă Măicuță,
Vă scriu cu întârziere - deși ar fi trebuit să vă dau vestea cel puțin de vreo săptămână - am luat licența și a fost foarte bine.
Dar mi-a fost tare frică. Și singurul mod în care am putut să duc cu mine frica asta a fost să-l binecuvântez pe Domnul și să primesc de la El tot ce va veni. Nu am putut să Îl rog să mă ajute, dar L-am rugat să fie cu mine, orice s-ar întâmpla. Mi-a venit un pic greu să fac asta, pentru că nu eram obișnuită, dar L-am binecuvântat când am văzut câte o întrebare pe care nu o știam, și în timp ce trăgeam bilețelul pentru examenul practic. Îmi amintesc că am luat biletul în mână și am zis: Doamne te binecuvântez și îți mulțumesc pentru orice va fi. Și când spuneam asta, totul avea sens. Și a fost bine. Și parcă pentru prima dată, nu am mai căutat justificări sau răspunsuri la întrebarea „de ce nu am știut întrebarea asta sau cealaltă”, ci am acceptat totul așa cum a venit. Și bucurie mai mare vine așa, decât dacă aș fi luat 10. Și m-am bucurat că nu am muncit în zadar și acum am licența, rezultatul a șase ani de muncă.
Mai am multe de lucrat cu mine, foarte mult, dar de când am început, simt diferența.
Domnul să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru rugăciune.
Cu mult drag, M
Copila mea iubită,
Acum ai absolvit cu „nota 10” cea mai importantă „facultate”: facultatea de a nu mai trăi singură ce ai de trăit. Puterea de a primi în puterile sufletului tău, așa cum sunt ele, puterea lui Dumnezeu pe care e mereu gata să o dăruiască oricui Îi cere asta!
E minunat!
Nu să scăpăm pur și simplu de frică, ci să primim harul în frica noastră și să constatăm cu uimire că ea nu este ce „știam noi bine”!
Mulțumim cu drag și recunoștință, și maica Sofronia și eu, pentru ascultarea ta.
Cu binecuvântare,
Maica Siluana