Bucurie tuturor!
Vreau doar să vă împărtăşesc o minunată potrivire de cuvinte şi sensuri despre prietenie. Ca să îmi aduc aminte, alături de voi, că prietenia adevărată şi în Adevăr este una din cele mai preţioase daruri ale vieţii. Şi pentru că uneori nu mai ştim cum să ne raportăm la ei, prietenii noştri, pentru că uneori uităm că nu sunt, cum nici Dumnezeu nu este "tonomat de împlinit dorinţe" - vorba Măicuţei noastre dragi, împart cu voi un text din Citadela lui Antoine de Saint Exupery, care mi-a amintit ceea ce voi poate ştiţi, dar eu uneori uit.

Amintesc aşadar mie şi vouă, prietenilor noştri şi nouă fiecare, care la rândul nostru suntem prietenii cuiva, despre purtarea prietenului:

"Prietenul este înainte de toate cel care nu te judecă. Este acela care deschide uşa sa pribeagului, cu cârja sa, cu bastonul său lăsat într-un colt, şi nu-i cere să danseze pentru a-i judeca dansul.

Iar dacă pribeagul povesteşte despre primăvara de afară, prietenul este acela care primeşte în el primăvara. Iar dacă povesteşte despre grozăvia foamei în satul de unde vine, prietenul rabdă de foame împreună cu el. Prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poartă pe care n-ar deschide-o, poate, niciodată altuia. Şi prietenul tău e adevărat şi tot ceea ce spune e adevărat, şi te iubeşte, chiar dacă, aiurea, te urăşte. (...)

Şi pot să rămân tăcut lângă el, adică să nu mă tem pentru grădinile mele lăuntrice, şi munţii mei, şi văile, şi pustiurile mele, căci el nu le va călca niciodată. Tu, prietenul meu, ceea ce primeşti cu dragoste de la mine este ambasadorul imperiului meu lăuntric. Iar tu te porţi bine cu el, îl pofteşti să se aşeze şi îl asculţi. Şi iată-ne fericiţi. Căci m-ai văzut, oare, când primeam ambasadori, ţinându-i deoparte sau refuzându-i fiindcă, în adâncul imperiului lor, la o mie de zile de mers de al meu, oamenii se hrănesc cu mâncări ce nu-mi plac, sau purtările lor nu sunt şi ale mele? Prietenia este, în primul rând, înţelegerea şi circulaţia spiritului deasupra ideilor vulgare. Şi nu-i pot reproşa nimic celui care stă în capul mesei mele. Căci ce aş căuta în casa unui zeu care s-ar preocupa de înălţimea sau proporţiile credincioşilor săi, sau în casa unui prieten care nu mi-ar accepta cârjele şi m-ar pune să dansez pentru a mă judeca?

Vei întâlni mulţi judecători în lume. Dar dacă trebuie să te transformi şi să te întăreşti, lasă această muncă pe seama duşmanilor tăi. Ei o vor face, asemenea furtunii care sculptează cedrii. Prietenul tău e făcut pentru a te primi. Domnul, atunci când intri în casa Lui, nu te judecă, ci te primeşte".

Mi-ar plăcea să îmi aduc aminte de aceste cuvinte atunci când uit că datoria mea e să dăruiesc, nu să pretind, atunci când uit că argumentele nu conving, ci irită. Vă mulţumesc vouă celor care ne daţi pildă de comuniune şi prietenie, şi mai ales Maicii care ne învaţă aşa delicat purtarea cu dragoste a prietenului care nu oboseşte şi nu judecă niciodată. Care primeşte întotdeauna.

Bucurie şi iarăşi bucurie!

Ioana