Da, Doamne, accept și conștientizez că m-am născut din părinți săraci și fără educație înaltă și nu din alți părinti pe care mi i-aș fi dorit. Accept cu durere că tatăl meu a fost robit alcoolului și umbla nespălat și nu m-a îmbrățișat niciodată, că nu s-a străduit să se lupte cu neputințele lui pentru a ne ajuta să ne formăm ca oameni integri din toate punctele de vedere. Accept că mama mea vorbea mult cu oricine, că o uram deseori pentru asta și ca am preluat / învățat necontrolul limbii de la ea.
Mi-am format din copilărie mentalitatea că eu n-am, că ceilalți trebuie să-mi dea. Această mentalitate m-a chinuit și m-a făcut inactivă și mi-am plâns de milă. M-am îndreptățit tot timpul, i-am acuzat pe ceilalți: eu sunt bună, n-am nicio vină că m-am născut săracă, merit să mi se dea bani, cele necesare. Atenția mea a fost concentrată asupra celorlalți, cât mi-s ei de datori și ce rău s-au purtat cu mine...
Ei, Doamne, dar acum am descoperit cu harul Tău că Tu mi-ai dat, și că mi-ai dat enorm de mult, mi-ai dat tot ce trebuie ca eu să fac voia Ta. Și îmi dai și ajutor să fac voia Ta și eu pot cu Tine să fac voia Ta și să Te slăvesc și să fiu bucuroasă și liberă / slobodă de orice m-ar împiedica să fiu bucuroasă cu și în Tine. Binecuvintează, Părinte, și mă iartă! M-ai chemat la viață ca femeie – ce dar minunat! Femeia – o ființă delicată, menită să mângâie și să bucure, să strângă la piept… să poarte viața, să fie împreună aducătoare de noi oameni pe acest pământ! Situația în care m-am născut m-a înăsprit. M-am negat până acum, nu m-am acceptat ca femeie, aveam exemplul mamei care a dus greul familiei, a nașterii și creșterii celor zece copii, a acceptării tatălui meu care o băga în seamă doar când avea o necesitate hormonală și, pe deasupra și beat. Situația aceasta mi-a creat repulsie și am urât că m-am născut femeie, pentru că vedeam situația mamei mele. Uite, Doamne, zgura aceasta s-a pus peste sufletul meu, peste ființa mea. Disprețul pentru bărbat / familie, copii în special, a dat la mine în comoditate / lene și fuga de responsabilitate. Adesea petreceam ore în șir proiectându-mi în imaginar viața pe care mi-aș fi dorit s-o duc pe viitor lângă un Făt-Frumos și curat, care să-mi ofere toate cele necesare unui trai bun.
Îmi spuneam că eu n-am să mă căsătoresc decât după ce mă realizez în carieră, după ce îmi asigur o stare materială, după ce văd lumea… și nu vreau copii. Prefer să fac abstinență (ce drăcesc gând: că voiam să mi se dea atenție de către bărbat, să mă iubească duhovnicește, așa ca pe ceva prețios, dar fără să-mi ceară ceva în schimb, fără să am de lucru cu copiii...).
Iată-mă acum mamă a doi copii, în curând trei…
Doamne, Tu m-ai chemat la viața femeie și ai pus în mine puterea de a-mi îndeplini această chemare. Te binecuvântez și Te rog să rupi toate lanțurile cu care am fost legată până acum, să mă slobozești de apucăturile de până acum și să mă faci liberă și sănătoasă, pentru a-mi îndeplini chemarea de femeie, de soție și de mamă!
C.
Copila mea dragă,
Minunat lucrează Dumnezeu cu omul dacă acesta pricepe logica Lui și se îndură să facă cele ce i se cer pe Cale.
Sunt tare bucuroasă că ai pornit bine la drum și că nu te sperie că acesta, drumul tău pe Cale, trece prin iad, prin iadul din tine, din memoria ta, din apucăturile tale, din felul tău vechi de a fi!
Numai și numai Duhul Adevărului ne aduce Harul și numai El ne face liberi de orice legătură și din toate apucăturile care ne înrobeau sufletul și întunecau mintea. Aceste legături, sau scheme, sau mecanisme de apărare sunt pentru noi adevărate legi, legi scrise în sinapsele noastre, legi ale psihismului nostru. Nicio regulă sau instrucțiune sau terapie nu ne poate vindeca de puterea lor, ci numai și numai puterea necreată a lui Dumnezeu, harul! Lucrarea pe care o faci pe calea acestui Seminar, Copil iubit, nu este un demers psihologic, ci unul duhovnicesc. Tot ce învățăm de la orice psihologie, adică de la știința lumească, despre psihismul nostru, ne este de folos ca să înțelgem că nu putem ieși din hățișul lui fără Dumnezeu. Mai mult, învățăm să deosebim felul psihologic în care ne-am obișnui să credem în Dumnezeu și să-I cerem ajutorul! Dar acestea și mai multe vei descoperi și învăța dacă vei fi în continuare harnică și la teme și la rugăciune și onestă cu tine. Încet, încet vei simți și conștientiza că mintea ta deja este mai aproape de inima ta, de locul unei și mai profunde întâlniri cu Domnul și cu tine!
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana