Maicuţa mea dragă-dragă!
 
 
Se putea oare să nu mă pună Cristian (binecuvântatul frăţior al meu!) din nou pe gânduri? EL SPUNE, CĂ FRIGUL DOARE ŞI DOARE DE NU TE VEZI!
Eu mă confrunt de ceva vreme cu altceva... Pe mine nu frigul mă doare, ba chiar am momente în care sunt recunoscătoare că ne-a fost dat tot din Mila lui Dumnezeu ! („Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?”) .
PE MINE MĂ DOARE IUBIREA! E ciudat nu? Da, Măicuţă! MĂ DOARE DE MOR! Pricepe cineva asta? CE-MI FACI, DOAMNE? PENTRU CE-MI FACI ASTA? Am muncit din greu atâta timp pentru a dobândi ACEASTĂ IUBIRE, nădăjduind, că, astfel se vor rezolva toate! Acum O am şi ce face Ea? MĂ DOARE ADICĂ?
Şi mai e ceva de neexplicat! DUREREA ASTA... Nu seamănă cu nicio altă durere! O, Doamne, dă-mi cuvinte să pot explica!
Până nu-demult m-a durut, pentru că Era acolo, înlăuntrul meu şi nu I-am dat nicio importanţă! Acum am găsit-O, sunt mai mult decat conştientă de Ea şi parcă mă doare şi mai tare! DE CE MĂ DORI, IUBIRE? Pentru că Te-am închis acolo în mine şi Te păstrez ca pe cea mai de preţ comoară a mea? ÎNTOCMAI !!!!!
Măicuţă!!!! AM ÎNCHIS IUBIREA ÎNTR-O COLIVIE DE AUR ŞI AM ÎNGHIŢIT CHEIA! PENTRU ASTA MĂ DOARE! Am ajuns din urmă un braţ al Infinitului şi Îl trag înapoi în ideea de a-L închide, de a-L reduce la mărimea inimii mele! Precum am eu nevoie de libertate, la fel şi IUBIREA ARE NEVOIE DE EA! Eu nu trebuie să o cuprind, ci să mă scald în Ea şi să o las să cuprindă toate! Exact ca apa mării! Mă scald în ea, mă umplu de sănătate, bucurie şi energie, dar fără să o absorb în mine! Ar fi culmea!
Gândind altfel, dacă închid focul într-un circuit mistuie totul! Nu rămâne decât praf şi cenuşă!
Astfel am înţeles că Iubirea nu se sfârşeşte niciodată, e un Izvor nesecat, aşa că putem da tuturor din ea, fără să ne temem că nu ne rămâne şi nouă!
A, deci asta voieşti Doamne? Bine! Fie voia Ta! TE LAS SĂ EXIŞTI ŞI SĂ IUBEŞTI, IUBIRE!
Păzea! Cel viclean şi rău mi-a sugerat de nenumărate ori să fiu atentă, că iubirea mea nu e primită... n-o vrea nimeni! O, Doamne, ce tristă sunt! Chiar nu Te pot înţelege! TU NU VEZI CĂ NU TE VREA NIMENI?
Şi totusi vin... Sunt atât de mulţi! Însetaţi, înfometaţi, săraci, bolnavi, goi, îngheţaţi, orbi, surzi, muţi, murdari, plini de noroi şi sânge şi lanţuri... Dacă nu mă vor, atunci de ce mai vin mereu şi mereu?
O, Doamne! O, Doamne! Iarăşi cad în genunchi în faţa Ta! MARE EŞTI DOAMNE! IARTĂ-MĂ! Normal că vin! Normal că nu mă vor pe mine şi „iubirea” mea omenească! TE VOR PE TINE, DOAMNE! IUBIREA TA O VOR! IUBEŞTE-I IUBIRE CU IUBIREA TA! SLĂVIT SĂ FII ÎN VECI!
Aşadar, să recapitulez: frigul răceşte, căldura încălzeşte, mâncarea hrăneşte, apa potoleşte, durerea doare, IUBIREA IUBEŞTE...
VĂ ÎMBRĂŢIŞEZ CU DOR ŞI DRAG,
Cu deosebit respect, al sfinţiei voastre copil: Kati