Maică,
Eu tot proastă rămân!
Am citit ce a zis C. pe site! Şi a zis şi de vise... Cred că v-am zis, că după ce aţi zis de un posibil abuz, visurile mele subit s-au rarefiat, dar senzaţia din ele s-a dus foarte tare, nu mai există, nu prea o mai "regăsesc", şi oricum, dacă e să fie, e ceva vag, şi de multe ori nu-mi dau seama dacă a fost sau nu. Adică nu mai e ceea ce era înainte. Cum aşa SUBIT, BRUSC?
"Trebuia să las apa să curgă pe mine, dar nu mă puteam atinge cu propriile mâini."
Da... mi s-a făcut scârbă aici, de-a dreptul. Şi eu, totuşi, în viaţă, acest lucru (mă refer la celebra masturbare) l-am făcut de prea puţine ori pentru câtă scârbă am. Pe site-uri porno nu m-am uitat, nu m-a interesat (mă bufneşte râsul de ce pot scrie). Dar, există un dar... Eram mică, tot pe la vârsta aia ... . Posibil pe la 10, 11, 12 ani... dar deja cred că e mult... dacă nu... dar nu maică, eu foarte puţin, la 15 ani (????) ... m-am uitat la nişte secvenţe din filme. Nu-mi amintesc vârsta, deşi acţiunea din film o ştiu, adică nu acţiunea, secvenţa văzută de mine! Am ţinut-o minte. Ce prostie, o ştiu şi acum! Doamne, şi-s ani! Cred că de vreo 3 ori m-am uitat, pentru că nu înţelegeam unele lucruri, nu-mi explicam, dar... ce să zic? Îmi şi plăcea??? Poate! Dar când am înţeles cum stă treaba, că în capul meu nu înţelegeam, am renunţat. Ei, nu pot să cred că aşa puţine secvenţe pot lucra aşa mult. E prea de tot! Nu ştiu... Doi ani de vise, doar pentru că lumea e cum e ea azi? Că promovează atâta pornografie?? Nu pot să cred!!!!!! Zici că în mine ar fi, sau ar fi fost un pui de prostituată, sau un om care s-a scăldat în sexualitate şi malahie ce n-a văzut pământul. De unde? NUU! Nu pot să pricep. Am găsit cuvintele: am simptomele unui om care a suferit de malahie şi s-a luptat rău cu patima asta, sau a avut mulţi bărbaţi! Nici una din ele!
Mă uit ca dobitoaca la monitor!
Dar acum ştiu că "ziua în care îţi vei simţi trupul ca pe o alăută a Duhului Sfânt" este posibilă, este darul pe care ni-l face Dumnezeu nouă, aşa cum suntem!
T.
Dragii mei copii, dragă T
Da, e uluitor şi de-a dreptul distrugător pentru un copil să fie torturat de vise în care apar imagini pe care nu le-a privit niciodată! Ce-ai privit tu, nu era perversiune, ci curiozitate, pentru că, aşa cum spui, când ai înţeles, ai renunţat. (Desigur, era mult mai sănătos să nu-ţi satisfaci curiozitatea aşa). Nu de acolo îţi vin imaginile şi nici nu cred că direct de la diavol. Mă tem că vin, cu adevărat, de la abuzuri din prima copilărie. Mă refer la abuzuri vizuale, dacă cei mari privesc imagini porno în prezenţa copilului, sau chiar abuzuri fizice, fie şi nefinalizate în viol! Toate acestea rămân fixate în memoria copilului, în memoria aceea de dinainte de formarea limbajului verbal, şi ies ca fantasme ce ne torturează până când ne vor împinge să torturăm şi noi mai departe, ca să scăpăm de "presiune"!
Din câte văd de la voi, vă torturează mai ales cu o vină de care nu sunteţi vinovaţi. E specific abuzului, să se simtă victima vinovată pentru crima abuzatorului...
Dar, Slavă Domnului că există ieşire şi vindecare. Cu Domnul, nimeni nu rămâne prizonierul unei patimi sau pătimiri, din momentul în care, conştient de puterea lor distructivă, începe să ceară ajutor pentru eliberare. Cum singură ai văzut, această ieşire eliberatoare presupune câţiva paşi importanţi pe care îi repet aici:
1. Înţelegerea Tainei iubirii lui Dumnezeu, ca Iertare care ni se oferă în dar şi ni se şi cere să o dăruim mai departe. "În dar aţi luat, în dar să daţi!".
2. Asumarea vinovăţiei doar pentru faptele noastre, şi spovedirea lor cu onestitate şi nădejde în mila lui Dumnezeu şi puterea vindecătoare a iertării Lui.
3. Acceptarea durerii pentru tot răul pe care l-am suferit şi, când este cazul, trăirea ei până la capăt în rugăciune şi binecuvântare.
4. Iertarea celor care ne-au rănit, aşa cum ne învaţă Domnul, binecuvântând!
Iată, aşadar, cum putem ajunge, de multe ori SUBIT, BRUSC, la vindecare! Vă rog, copii dragi, nu neglijaţi iertarea!
Cu dragoste şi nădejde,
M. Siluana