Sărut mâna maică Siluana. Sunt unul dintre copiii cărora le-ați vorbit în ultima zi din tabăra de la Durău organizată între 4-10 septembrie 2010.
Printre multe lucruri foarte frumoase și profunde pe care ni le-ați spus, la un moment dat ați zis ceva de genul că de fapt nu ajunge nimeni în Iad, ci în Rai... dar din cauza viciilor sau a păcatelor care sunt în viața noastră, sau a unui om, respectivul se va plictisi în Rai și "își va cere transferul" în Iad unde de fapt el va fi nefericit.
Am fost învățat, și am și citit, că Iadul este un loc cumplit... nici nu se poate descrie, Iadul este plânsul și scrâșnirea dinților, suferința eternă, foc mistuitor și probabil nici nu sunt cuvinte omenești ca să descriem Iadul.
Am rămas puțin nedumerit când ați zis acele cuvinte...
Altă nedumerire pe care o am este că ați zis că putem păcătui... și să facem ce vrem... dar asta e total contradictoriu cu atribuțiile lui Dumnezeu...
Scopul pentru care am scris cele de mai sus este doar pentru a mă lămuri pe mine... nu am avut nici o intenție rea.
Fiți binecuvântată,
Vlad
Dragul meu Vlăduț,
Da, simt și cred că nu ai avut nici o intenție rea și cred că spusele mele, auzite așa cum le redai tu acum, te-au pus pe gânduri. Asta mă bucură pentru că vreau să te gândești, să vă gândiți, serios la iad și la rai și să afli de pe acum că e cumplit să ajungă cineva în iad pentru că nu s-a pregătit, nu a devenit capabil de bucuria raiului. E cumplit să nu știi ce dorești, să nu știi ce sens are viața, să nu te bucuri pentru că nu știi ce este bucuria din cauza plăcerilor trecătoare ale păcatului și să nu înveți, să nu te pregătești pentru a fi capabil de bucurie.
Domnul S-a făcut om ca să ne dea puterea de a iubi, de a fi fericiți, de a ne bucura. Fără El nu suntem capabili de acestea și fără ele nu suntem oameni. Dacă nu primim acum și aici această Putere și nu învățăm să o folosim, în zadar trăim.
Da, Dumnezeu nu ne aruncă în iad cu satisfacția unui torționar din lagărele comuniste, de exemplu! Ci, chiar și în clipa morții ne invită în Rai, în odihna și bucuria Lui. Dar cine le va alege dacă nu le-a gustat? Cine le va dori dacă n-a devenit conștient de chinul care urmează plăcerii păcatului și nu dorește să scape de el? La asta se referea „metafora” mea.
Apoi, da, putem, chiar putem păcătui! Dacă nu am putea nimeni nu ar păcătui, nu? Da, putem și avem voie. O voie pe deplin liberă. Dacă ai păcătuit vreodată cred că ai văzut asta pe „pielea ta”. Doar că, dincolo de pielea ta, în adâncul din tine se află „cineva” care se întristează și suspină când faci asta. Acela ești tu cel creat după „chipul lui Dumnezeu”. Vocea lui să o asculți, vocea aceea delicată, dar și „nemiloasă” numită și conștiință! În acest sens te-aș ruga să fii atent mai degrabă la acea voce decât la gândul dacă „ai voie sau nu să faci un lucru” și „ce o să pățești după aia”!!! Dacă nu vei face un lucru pe care conștiința ta îl numește rău, păcat, doar de frică, nu vei avea cum să guști bucuria da a fi ales binele renunțând la rău.
Iar dacă tot ce-ți spun acum ți se pare complicat și abstract, te rog să te așezi în fața lui Dumnezeu, cu acest răspuns în mână, și să I-l arăți și să-I ceri, în cuvinte simple de rugăciune, să te lumineze să-i afli sensul. Cred că ești pregătit pentru asta.
Cu drag și recunoștință pentru că mi-ai scris și cu rugăciune,
Maica Siluana