"Mult a pribegit sufletul meu"
Am trecut prin multe, m-am născut la 7 luni retezându-mi dureros de crud orice şansă de a fi o fată normală. De la 9 ani au început consultaţiile, medicii, medicamente, pentru că nu creşteam. Mi se spunea mereu că nu voi trece de 1,20. Am găsit un medic bun şi slavă lui Dumnezeu am ajuns la 1,60, dar cu un preţ mare, căci la abia 25 de ani am intrat în adolescenţă. De-a lungul vremii am avut diferite accidente şi cumpene pe care le-am trecut cu ajutorul lui Dumnezeu. Am visat mulţi ani să devin o călugăriţă, ca astfel, viaţa mea pustie să capete sens. Dar am realizat după dureroase încercări, că nu e rostul meu acolo. Am îndrăznit să sper că voi deveni mireasă măcar (că mamă nu e posibil, tot din aceeaşi traumă la naştere). Eu am fost cuminte şi mi-am văzut de viaţa mea, ca atunci când mă voi căsători, soţul meu să nu îmi reproşeze nimic. Si astfel au trecut ani în aşteptare, unii mai blânzi, alţii mai dureroşi. Acum în octombrie fac 36 de ani şi mai mult ca oricând sunt confuză. Mai ales că sunt momentan în lipsă de serviciu (fiindcă din cauza problemelor mele de sănătate nu am lucrat prea mult).
De multe ori mă privesc în oglindă şi îmi spun că sunt o ratată, că nu am împlinit nimic din ceea ce visam când eram o copilă. Că am ajuns "piatra din casa" părinţilor mei.
Care e rostul meu în viaţă?
Anonimas
Draga mea copilă
Dacă te vei privi în oglindă sau în standardele lumii acesteia, da, te vei vedea o ratată! Dar, dacă vrei să vezi cine eşti tu cu adevărat şi care e rostul tău în viaţă, te rog să faci o experienţă: renunţă la toate dorinţele induse din exterior, renunţă la pretenţia de a fi ca toată lumea, şi cere de la Domnul să devii aşa cum te-a gândit El şi să-ţi dea Bucuria Lui! Să transforme El, cu harul Lui, orice gând al tău, orice mişcare a sufletului tău, orice gest al tău în gând, mişcare şi gest divino-umane! Să nu ai nimic fără să-L chemi pe El cu gândul tău! Nimic fără El. La început o să ţi se pară greu sau lipsit de sens, dar degrabă vei descoperi minune mare! Acea minune eşti tu! Seminarul cu iertarea te va ajuta concret! Ai început deja bine. Acum te-am recunoscut!
Te rog! Tu ai mai multe şanse decât cei care se cred normali sau performanţi. Orice normalitate şi orice performanţă fără Domnul e o catastrofă mai mare decât ce pătimeşti tu acum!
Cu dragoste şi respect,
M. Siluana