Măicuță necunoscută,
Sunt cu un om... împreună de un an... am păcătuit, nu în totalitate... dar ne răvășește patima desfrânării când suntem singuri, feriți de lume. Mai are rost să rămânem împreună? Eu țin tare mult la el... nu pot spune că îl iubesc... mi se pare că nu iubesc pe nimeni, mi se pare că e greu să ajungi la iubire... MAICĂ, vă rog să îmi spuneți că ne putem reveni, că ne putem ridica, că nu e prea târziu.... sunt atât de deznădăjduită... mi-e silă de mine și de faptul că nu mi-am putut respecta principiul acesta al castității totale până la nuntă... Măicuță, îmi pare rău, mă simt istovită... dar vreau să lupt... ce să citesc? Cu cine să vorbesc? Spuneți-mi că se poate trece peste asta, că putem fi iarăși ca la începuturile pure, că mai sunt oameni care au reușit. Nu vreau să ne despartă păcatul...
Veronica