Am învăţat că oricât de mult am vrea să ne uşurăm situaţia, nu putem face decât acceptându-o şi mulţumindu-I Domnului pentru suferinţe.
Cu ce se schimbă treaba??????
Am ajuns şi eu la concluzia asta, de câteva ori: că trebuie acceptat! Şi unde e alinarea? Unde e uşurarea? Unde e... ???? Mi se pare un CHIN viaţa! Altceva mai bun decât acceptarea nu există??
Nu pot să cred că tot ce poţi face e să accepţi! Mă revoltă câteodată această singură soluţie! Sunt dezamăgită de soluţiile astea! Şi nu înţeleg de ce lumea Îl face pe Dumnezeu un asupritor? Şi eu fac aşa! Pe de o parte spunem că e Iubirea însăşi, izvorul iubirii, pe de alta să ne cutremurăm de El!!??!?!?!? Păi ce iubire e asta: iubim de frică, învățăm să iubim de frică? Nu concep asta! Nu ştim să găsim deloc un balans între... şi mai cred că Spovedania însăşi ar trebui să tindă către un fel de consiliere, un loc unde să spui ce te apasă, dar să îţi şi recunoşti vina, greşeala, spui tot ce te apasă pe suflet! Dar mă uit în ghidul de Spovedanie şi acolo văd atâta rigiditate!!!!! Mă îngrozesc!!!! Sunt multe lucruri care te limitează la nişte chestii, te limitează! Nu ştiu! Apoi dacă un om mai simplu ia îndreptarul ăla îşi pune mâinile în cap şi o să citească de pe foaie lista de păcate! Unde mai e frământarea lui??
Sunt revoltată, dezamăgită de ce imagine creăm noi, oamenii, despre Dumnezeu, de te şi apucă frica, cum că vei lua o palmă de la Dumnezeu!
mdea... că m-au apucat nervii!
Deşi văd ce nevoie acută are omul de iubire, IUBIRE!!!!! Atunci de ce Dumnezeu e văzut cu aşa ochi asupritori?:(( sau chiar e?:(( toţi vrem atâta iubire şi fericire!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! : IUBIRE!!!).
L.
Draga mea revoltată, dragă
Oare cine te învaţă să iubeşti de frică? Nu chiar frica ta? Da, ea, frica cea păcătoasă, frica pentru care ne-am ascuns în boscheţii Raiului de la faţa Domnului Iubire, ea şi numai ea ne învaţă să iubim de frică pentru că altfel o să păţim cutare şi cutare lucru, că altfel o să fim abandonaţi, o să fim ignoraţi, o să fim marginalizaţi şi aruncaţi pe locurile din spate...
Orice om care alege să nu fie cu Dumnezeu, va fi cu frica în sân, adică în inimă. Frica îl va arunca în fel de fel de strategii de ieşire! Se va ascunde, va minţi, va face performanţe ca să obţină ce doreşte, va manipula, va invidia, va urî, se va mânia (adică se va lăsa "apucat de nervi!") şi va fi nefericit dar va avea satisfacţia de a fi victimă şi de a da vina, de a acuza, de a se revolta pe alţii, pe sine, pe Dumnezeu! Halal viaţă! Ce uşurare să aşteptăm pe aici? Uşurarea vine, omule, de la Cel ce spune: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi, că Eu vă voi odihni pe voi!". El ne cere să luăm povara Lui că este uşoară, şi nu povara fricii care ne ucide! Povara Lui, e crucea. Crucea pe care eşti chemată s-o iei dacă vrei să-L urmezi ca să intri în Bucuria Lui acum, aici şi în veci, cuprinde şi acceptarea şi binecuvântarea realităţii dureroase. Acceptarea realităţii şi binecuvântarea celor părtaşi la ea, şi nu acceptarea şi binecuvântarea suferinţei ca stil de viaţă. În momentul în care acceptăm şi binecuvântăm o realitate, Însuşi Dumnezeu, Izvorul binecuvântării şi Autorul Poruncii, intră în acea realitate şi o preface în altceva, în loc de întâlnire cu El, în uşă de intrare în Bucuria Lui! Suferinţa nu mai e decât momentul de încredinţare în mâinile Lui iubitore, dar străpunse de cuiele răstignirii. Frica însă ne face să fugim de cruce şi să ne imaginam că acceptarea ei ar însemna suferinţă multă şi permanentă. Asta e lucrarea tatălui minciunii!
Când vei învăţa să accepţi realitatea şi să o binecuvântezi vei descoperi că viaţa nu e chin, ci bucurie! Vei descoperi că realitatea nu mai e aceeaşi ca înainte de binecuvântare, pentru că nu vei mai fi victima ei, ci împreună autor cu Dumnezeu! Altă cale decât acceptarea crucii nu există în această lume care alege păcatul şi mocirla plăcerilor lui! Prin Cruce a venit Bucurie la toată lumea, mărturiseşte Sfânta noastră Biserică! La toată lumea! Înţelegi, omuleţule?! Nu e nimeni exclus de la această Bucurie! Nimeni! Doar cei care nu vor! Şi cei care se tem! Fricoşii nu vor intra în Împărăţie!
Curaj!
Domnul te poartă în braţe! Nu da din picioruşe!
Cu drag şi încredere,
M. Siluana