Săru'mâna Maică Siluana şi Doamne ajută-ne!
Acum am ajuns de la serviciu acasă şi vă scriu cu sufletul la gură :

Azi am biruit slăbiciunea din sufletul meu. Am avut o şedinţă cu ''oameni importanţi '' şi am reuşit să vorbesc clar şi fără frică. Am învins atacul de panică, care mă biruia în situaţii similare. Toate privirile erau aţintite spre mine, era linişte şi eu prezentam nişte rapoarte unor manageri . Această situaţie se încheia până acum dezastruos.

Acum poate vi se pare ceva lipsit de aşa mare importanţă, dar să ştiţi că pentru mine e o mare izbândă. Eram terorizat de frica mea şi îmi fura bucuria de a trăi, mă transforma într-o victimă... chiar m-a adus în pragul deznădejdii.

Vreau să vă mulţumesc din tot sufletul şi prin dumneavoastră lui Dumnezeu, căci fără de voi nu ar fi fost posibilă nici o schimbare.

Am citit în fiecare zi răspunsul dat mie de dumneavoastră şi m-am hotărât să mă confrunt cu frica mea şi să accept cele de care îmi era frică... şi am izbândit.

Azi ''omul nou'' din mine care a început să simtă gustul iertării, după primele două seminarii, nu a mai fugit, nu s-a mai ascuns neputincios printr-un ungher, când răvăşeala gândurilor m-a cuprins la începutul discursului meu, ci a ţinut piept asaltului gândurilor negative.

Iar la începutul atacului panicii mi-am spus aşa: Doamne în numele Tău voi vorbi acum, facă-se voia Ta, iar liniştea finală am avut-o când mi-au venit în gând şi cuvintele dumneavoastră de încheiere pentru mine, din primul răspuns: "Cu drag şi încredere, M. Siluana".

M-am gândit aşa : Dacă Maica Siluana are încredere în mine, atunci sigur voi birui! Nu cred că vă puteţi imagina cât m-au ajutat cuvintele dumneavoastră. Iar în momentele dinainte îmi ziceam aşa : Doamne Iisuse Hristoase, Ţie vreau să-Ţi urmez, întăreşte-mă pe mine păcătosul, Pacea Ta dă-mi-o mie !

Vă mai spun ceva pe care vroiam să vi-l spun mult timp mai încolo crezând că ziua în care îmi voi birui frica este departe: Am primit primul răspuns de la dumneavoastră după ce cu o seară înainte m-am rugat mult de tot Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să mă ajute cumva căci eram la capătul puterilor şi sunt absolut convins că dumneavoastră sunteţi răspunsul primit, căci de atunci am început lucrarea de vindecare a suferinţei mele.

Şi vă mai spun ceva în încheiere : M-am hotărât să mă alătur deplin Mântuitorului şi chiar dacă vor mai fi ispite, nu mai îmi este frică. Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul, este mereu cu noi! Toată suferinţa mea de până acum nu a făcut altceva decât să mă apropie şi mai mult de El. Deci orice altă suferinţă mă va apropia şi mai mult de Mântuitorul.

Vă mulţumesc, Maică Siluana !

Ce bine ar fi dacă ar înţelege şi alţii care se nevoiesc cât este de simplu!

C.