Dragă Maică,
Să mă iertaţi pentru îndrăzneală. Am să-mi "etalez" puţin din gândurile care mi-au circulat prin cap zilele astea.

M-au intrigat afirmaţiile "paradoxale" ale Mântuitorului nostru, şi anume: "...cel ce are, va primi, iar cel ce n-are i se va lua..."; "...cine se va mări pe sine se va smeri..."; "...înţelepciunea duhovnicească este nebunie pentru lume şi invers..."; "...cine îşi va pierde viaţa pentru Hristos, o va mântui (nu o va pierde, o va câştiga)..." etc., (n-am citat exact, dar miezul, înţelesul este acesta, sau cel puţin aşa am înţeles). Şi am vrut să înţeleg sistemul, de ce aşa?, cum funcţionează?, mai pe româneşte, care-i secvenţa logică?

Că asta: "tot ce este paradoxal în logica obişnuită este duhovnicesc valabil" - este aiurea, prostie. Şi-atunci?

În natură (adică în creaţie, deci Dumnezeu a făcut deliberat "paradoxuri" când a creat) există exemple de funcţionalitate paradoxală. De exemplu, eu sunt miop, nu văd bine departe, şi ca să văd bine îmi trebuie ochelari care îmi aruncă obiectele şi mai departe. Cei mai în vârstă suferă de "prezbitism", nu văd bine aproape, iar ochelarii lor aduc obiectele şi mai aproape. Altul: unii oameni agresivi suferă de complexe de inferioritate pe care şi le maschează cu agresivitatea - adică se afişează a fi puternici dar sunt slabi. Şi mai sunt altele atât în biologie cât şi în orice domeniu, dar toate au ceva în comun, secvenţa nu este liniară, de genul: dacă a=b şi dacă b=c atunci a=c; ci mai complexă, pe care eu n-am "descompus-o" chiar la nivel de limbaj ca acesta abstract. M-am mulţumit să-l "simt" că este "rotund" faţă de "liniarul": dacă a < b şi b < c = a < c. Adică cum? L-am "vizualizat" eliptic cu două focare. Sau în două tabele, STÂNGA şi DREAPTA, şi-atunci funcţionează aşa: focar (tabel) stânga = om, creaţie, universul cunoscut şi măsurabil, cu toate legile chimice şi fizice cunoscute sau nedescoperite încă.

Focar (tabel) dreapta = Dumnezeu, şi partea creată cu care interacţionează direct, necunoscut, sau nemăsurabil de noi muritorii, cu mijloace matematice, fizice, instrumentale sau logice umane, {singura Cale posibilă de a lua contact cu ea, CREDINŢA}, căci, PARANTEZĂ - mai demult am avut constatarea că credinţa este superioară raţiunii prin faptul că, atât sectarul cât şi ateul (care şi eu am fost) şi la fel ortodoxul, pot aduce argumente LOGIGE. Şi aduc aceste argumente citând din una şi aceeaşi Biblie şi din acelaşi verset în sprijinul a ceea ce afirmă, şi, stupoare pentru mine (la vremea aceea) toţi CRED în ceea ce spun ei că este logic. De unde am tras concluzia superiorităţii credinţei faţă de logică (raţiune) - PARANTEZĂ ÎNCHISĂ.

Deci "...cine se smereşte este mare... şi cine se înalţă este mic..." îmi este clar minţii mele în felul că cine se smereşte (în tabelul stânga) este apreciat (înălţat) în dreapta şi invers, cine se înalţă evident în partea stângă, căci aici trăieşte (mai puţin diavolul şi acoliţii - dar şi asupra lor este valabil ) va fi micşorat / smerit în dreapta. Oricum orice afirmaţie "ocoleşte" ambele focare (cine vrea să fie mare în Împărăţia Lui Dumnezeu să se facă slugă celor mulţi, pe pământ ).

Acum îmi este clar şi de ce diavolul, cu toate că "era" locuitor din tabelul dreapta, a căzut, el s-a mărit pe sine în dreapta şi tot în dreapta a vrut să fie mare, nu există "dăruirea" sau raportarea spre "celălalt", afirmaţia lui este egocentristă: porneşte de la el şi tot la el doreşte să aibă finalitate, este ignorarea celuilalt, mândrie, egoism, şi minciună, deoarece "spune" altfel decât a "spus" Dumnezeu, care S-a smerit pe Sine ca să ne mărească pe noi.

Dragostea (în definiţia înţeleasă de mine este: Acel sentiment în care persoana căruia se adresează este mai importantă persoanei care adresează decât propria sa persoană = dragoste, iubire) "străbate" ambele focare, "Iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi", Dumnezeu a murit în locul meu, eu dacă-L urmez pe Hristos trebuie Să-L iubesc, din tot sufletul, inima şi cugetul. (nici una din atribute [inimă, suflet, raţiune] să nu aibă poziţie egocentristă).

Parcă nu mai este paradoxală nici una din afirmaţiile Lui Hristos.

Mă iertaţi pentru lungimea "filozofelilor" mele.

Doamne ajută!

Toma