Da, ce mult mi-ar plăcea să-i puteţi aduna laolaltă pe toţi părinţii din lume, alături de copiii lor, în faţa Tatălui lor şi al nostru!!! Şi cât de importantă e totuşi şedinţa cu noi, cei care nu suntem (încă) părinţi. Cu noi, care văzând greşelile lor şi iertându-le, vom înceta să le ducem mai departe. Ce au făcut ei nu poate fi şters, dar cât de minunată e puterea noastră de a face minuni prin răul lor, de a binecuvânta, că felul lor de a fi, aşa cum a fost - cu toate bunele şi relele - ne-a adus pe noi în faţa lui Dumnezeu. Şi eu cred că îi tragem şi pe ei după noi. Aşa cum şi ei ne-au tras în ale lor bucurii şi tenebre. Intră şi ei cu noi în comuniune şi poate şi-n bucurie. Să nu le dăm de ales!
Ce minunată e libertatea asta deplină care ne face stăpâni şi peste cele trecute. Schimbând în adâncul nostru amprentele răului, noi ne putem rescrie trecutul. Nu-i cu desăvârşire uluitor?

Mulţumim pentru toate şi mai cu seamă pentru şedinţa cu noi, părinţii copiilor care încă nu sunt.

Ioana