Atât...
"... şi au văzut că sunt goi..."

Este uimitor cât de actuală este parabola fructului interzis, cu câtă inocenţă şi duioşie, muşcă, astăzi, Adam şi Eva, din fructul oprit. Este interzisă prostituţia? Este interzisă uciderea omului de către om (războiul)? Este interzisă lăcomia (consumul iraţional din resursele neregenerabile ale planetei)? Este interzisă sodomia? Este interzisă uciderea copilului în pântecul mamei (avortul)? Este interzisă proliferarea obscenităţii şi injuriilor? Nicidecum... răspund Adam şi Eva. Trăieşte clipa! Gândeşte pozitiv! Nimic nu este interzis! Totul este permis! Totul este bun! Şi crima, şi războiul, şi lăcomia, şi sodomia, şi avortul, şi vulgaritatea, şi fructul oprit este bun, este foarte bun, pentru că, muşcând din el, noi ne vedem unii pe alţii, dumnezei ai întregului univers. Dar ce predăm ca dumnezei? Ce creăm? Universul? Nu! Nu îl creăm, ci îl consumăm. Îl eliminăm pe tubul digestiv. Dumnezeu a creat Universul. Şi nu S-a atins de el. Scrie undeva: Dumnezeu este cel mai mare postitor. Suntem noi după chipul şi asemănarea Lui? Nicidecum. Proliferăm în modernitate, repetând la o scară din ce în ce mai pantagruelică, acelaşi gest dezumanizant, acelaşi gest de fugă ruşinoasă şi laşă din condiţia de om, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, în condiţia de dinozaur carnivor. În condiţia de învingător masticator. Care ia totul.

Am privit de sus un megalopolis. Şi am calculat cât cărbune, petrol, metale, celuloză consumă în fiecare zi. Rezultatul este năucitor. La ce se va fi gândit, oare, Nichita Stănescu când a scris o poezie de 7 rânduri. Se numeşte "Marginea Universului". Iat-o:

"Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu

Nu"

Nu poţi să fii dumnezeu alături de o omenire care îşi mănâncă în fiecare zi viitorul speciei. În timp ce tabulhanelele mediatice cântă. Şi tumbelechiurile arginţilor bat.

Poţi doar să încerci să mănânci cât mai puţin din fructul oprit, dăruind şi altora din caricatura postului tău. Atât.

"... şi au văzut că sunt goi..."

Cu închinare şi smerită plecăciune, şi mulţumire pentru rugăciune, şi rugămintea de a-l pomeni o dată pe părintele Cleopa Ilie,

Jianu Liviu-Florian