Bună ziua,
Stau și mă întreb de ce eu!? De ce trebuie să fiu așa? De ce nu sunt altcumva? De ce viața este atât de dură cu mine? De ce mă chinuie atât de mult? Nimeni, nimeni nu-mi oferă nici un sprijin moral, nimic. Trebuie să mă închid în mine și să las totul să fiarbă în sufletul meu. Până când o să fie așa, până când voi putea să iau eu singură decizii? De ce când iubesc sufăr? De ce, cel mai bun prieten îți întoarce spatele. De ce într-o clipă poți să pierzi multe și pe care în vecii vecilor nu le mai poți recupera? De ce trebuie să-i duci dorul cuiva, de ce nu-l poți avea lângă tine când ți-l dorești? De ce trebuie să lupți pentru a obține ceva. De ce nu ți se dă totul făcut? Oare de ce nu trebuia eu să mor când m-am născut să nu mai sufăr atât de mult? Oare '”destinul” meu trebuie să fie așa sau...? De ce Dumnezeu mă iubește pe mine o păcătoasă. De ce mă primește în brațele Lui cu toate că nu merit și îmi oferă căldură și protecție? Atâtea întrebări la care răspuns nu găsesc? Ajutați-mă să găsesc răspunsuri la aceste întrebări! :((
Alexandres
Draga mea Copilă,
Cum cred că deja ai văzut pe site, de la o vreme primesc multe întrebări cu de ce? Sper ca răspunsurile date să fie valabile și pentru tine. Ție, acum, în plus, ți-aș spune că, pornind de la acceptarea faptului că ai în tine, în mintea ta tipare de comportament automat care te fac să te porți așa, să alegi oameni care să se poarte cu tine așa cum se poartă și să-i determini să facă ce cer tiparele tale, să mai faci ceva. Să începi prin a transforma întrebarea „de ce?” în întrebarea „pentru ce?”. Și să i-o adresezi lui Dumnezeu, direct, în fiecare moment, ca pe o rugăciune!
În rest, încearcă să faci ce tot spun de câțiva ani pe acest site și vei trăi și tu mari minuni!
Cu rugăciune și încredere,
Maica Siluana