De multe ori, trecem pe stradă, ne uităm în stânga și în dreapta, trecem, fără să observăm ceva, oricât de mult ne-am uita. Observăm lucruri, plante, animale, oameni, tot felul de mașini.... dar de fapt nu observăm nimic. NU vedem cu ochii minții și ai sufletului ajutorul și dragostea Bunului Dumnezeu pentru noi. Este o vorbă a unui sfânt, anume că dacă am observa cât de mult ne iubește Dumnezeu, nici un om nu s-ar mai plânge că e greu sau că nu se poate. Bineînțeles că nu sunt exact cuvintele sau mai bine zis citatul respectiv. Totuși, ideea expusă e aceeași din cuvintele sfântului. Nu îmi doresc să fac o pledoarie asupra vorbelor sfinților, pentru că nu sunt vrednic să îi citez și să îi comentez. Ceea ce vreau este să trag un semnal de alarmă, sau mai blând spus, să îi rog pe toți cei ce vor citi acest mesaj să se uite în jur și să observe ajutorul Bunului Dumnezeu și cât de mult ne iubește El. Asta vom observa în florile care ne încântă privirea, în imaginea copilașilor care aleargă și se joacă bucuroși de zilele călduroase și de razele soarelui, în zâmbetul celor care apreciază ceea ce facem, dar cel mai bine se observă ajutorul Bunului Dumnezeu în noi înșine. Știu că toți avem încercări, că ajungem de multe ori să zicem că nu mai primim acel ajutor dar trebuie să „vedem” și să „observăm” acest ajutor plecând de la simplul fapt că trăim, că ne trezim în fiecare dimineață și putem vedea lumina soarelui, că suntem pe acest pământ, iar Bunul Dumnezeu, iertând multele noastre păcate, ne dăruiește zile, și bucuria de a trăi. Sigur că aș putea fi considerat un visător sau ceva de genul acesta. Nu știu dacă este așa sau nu, știu sigur că ajutorul Bunului Dumnezeu l-am primit, și nu o dată, ci clipă de clipă, iar pentru aceasta nu am cuvinte de mulțumire. Sper însă că măcar încercarea de a mă strădui să nu mai greșesc în fața Lui să fie un semn de mulțumire față de marea Sa iubire față de oameni. Închei cu un îndemn pentru cei ce citesc acest mesaj și anume: să ne aplecăm un pic mai mult și să observăm mai atent ajutorul, dragostea și marea Sa iubire față de noi oamenii, ființe păcătoase. Sărut mâna Măicuță, și mulțumesc că ați oferit posibilitatea aceasta de a comunica prin acest tip de mesaje.
Cu respect,
ILIE
Dragul meu Ilie,
Ce spui în frumosul tău mesaj e fundamentul pe care avem nevoie să ne zidim ființa! Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu la zidirea noastră! Adică, noi facem ce ne cere El ca să ne poată face ce ne-a gândit din început. Învățând de „la toate” să simțim iubirea Lui, vom îndrăzni să ne privim cum suntem, să ne arătăm Lui cu pocăință în cele căzute și să primim mila Lui vindecătoare cu înțelepciune și vrednicie, adică hărnicie!
Cu respect și rugăciune,
Maica Siluana