Citind răspunsul dumneavoastră deja prima propoziție m-a făcut să mă ridic în picioare, să mă cutremur și să mă închin: „IUBIREA DUPĂ CARE ÎNSETEZI TU NU ESTE CEVA, CI ESTE CEL CE ESTE, ESTE CINEVA. IUBIREA ESTE CHIAR EL, DUMNEZEU!”.
În timp ce am citit asta fiorii parcă au luat-o razna în mine ca un scurt-circuit, iar în mintea mea răsuna de mii de ori același îndemn: „FĂRĂ MINE NU PUTEȚI FACE NIMIC!”
Oare ce voiești să-mi spui iar, Doamne? Ce are una cu alta? După o perioadă de concentrare m-am prins și iar am răbufnit: „TU I-AI IUBIT DOAMNE? TU I-AI IUBIT PE TOȚI PRIN MINE?” A fost un strigăt disperat, nu unul de bucurie, precum era normal să fie... Am stat mult pe gânduri întrebându-mă de ce mă doare, de ce nu mă bucur?
Da, au fost mulți oameni pe care I-a iubit Dumnezeu prin mine, dar nici răspunsul la revolta mea n-a întârziat să vină: „ȘI PE MINE, PE MINE DOAMNE DE CE NU M-AI IUBIT PRIN EI?” după care pur și simplu m-am prăbușit...
Am zăcut o zi și o noapte în această stare, revolta mea preschimbându-se într-o muțenie până într-atât, încât și trupul mi-a înțepenit. Am fost ca o statuie.
Sâmbătă.
Cum să nu mă duc eu sâmbătă la biserică? Și totuși pentru ce să mă mai duc? Ba, mă duc, dacă nu pentru altceva, măcar să mă lămurească odată...
Am ajuns. Stau în fața Lui, mai supărată ca oricând, gândindu-mă că asta a fost cea mai mare cruzime pe care mi-a aplicat-o de-a lungul timpului...
La Sfânta Liturghie sunt doar eu singură și azi, nici un alt suflet. Mă împărtășesc și pe când voiam să Îl iau la rost (vă dați seama!?!) mi-a luat-o înainte spunându-mi: „Vezi, acum Mă duci cu tine afară, în lume. Prin tine Mă duc Eu la ei ca să îi iubesc, pentru că ei nu vin după Mine. Pe tine nu sunt nevoit să te caut și să te iubesc prin alții (cu toate că fac și asta, numai că nu vezi), ci pe tine te iubesc direct, pricepi odată? Și DE-AI ȘTI ȘI CÂT TE IUBESC!” O, de mi-ar da ințelepciunea să înțeleg Iubirea asta a Lui!
Am plecat acasă eliberată de starea de statuie, dar ceva tot nu mi-a fost în clar pentru că am devenit ciudată, prea moale... L-am avut pe Dumnezeu și mie tot îmi lipsea ceva? Imposibil! Mă gândeam că acum chiar am o problemă. Mai mult de-atât nu pot primi! Ce îmi lipsește? Caut, caut, dar nu găsesc. Nu-mi pierd nădejdea pentru că știu că îmi va arăta El cât de curând, precum a procedat mereu. Vineri mi-a promis că nimeni și nimic nu mă va scoate din mâinile Lui!
Apare lumea, cu tumultul ei. Apar oamenii pe care voiește să Îi iubească prin mine. L-am lăsat Măicuță să se desfășoare, nu L-am mai limitat și N-AM MAI POMENIT MINUNE MAI MARE ÎN VIAȚA MEA! Numai Dumnezeu singur Este în stare de o asemenea demonstrație de excepție! Am simțit că s-a extins din mine o forță și o căldură care a cuprins tot cerul și tot globul pamântesc!
În fața unei asemenea demonstrații ce puteam să fac? L-AM LĂSAT PE DUMNEZEU SĂ FIE DUMNEZEU, I-AM SIMȚIT LIBERTATEA ȘI TOTODATĂ AM SIMȚIT-O ȘI PE A MEA! Parcă s-ar fi deschis Cerurile! M-am simțit ca un bec mic, dar care dă o lumină puternică pe o rază interminabilă!
Astfel am înțeles și ce îmi lipsea! Îmi lipseau armele, muniția, rachetele, tunurile, lanțurile! Singura armă Care mi-a mai rămas este DUMNEZEU-IUBIREA!
Mântuitorul nostru a avut doar această armă și totuși a învins, a biruit lumea! Apostolii au înțeles într-un final acest fapt, mai era nevoie să înțelegem și noi.
Prin Seminarul iertării am mai învățat să scăpăm, rând pe rând, de armele noastre.
Ei, ei, Măicuță, GREU MAI E SĂ DĂM CU PICIORUL ÎN ȚEPUȘĂ! Am mai spus și repet: acest Seminar A FOST ȘI VA RĂMÂNE AVENTURA VIEȚII MELE!
Fără dumneavoastră, Măicuță, FARUL, eu, becul cel mic, aș fi explodat demult... Nici Dumnezeu nu se supără că vă admir, pentru că El știe cel mai bine unde aș fi fost fără dumneavoastră!
Vă îmbrățișez cu DOR și drag; VĂ SĂRUT MÂNUCĂLE FRÂNTE și VĂ IUBEȘTE DUMNEZEU NESPUS DE MULT PRIN MINE, MĂICUȚA MEA!
P. S.: Am crezut la un moment dat că am rezolvat multe, dar partea interesantă abia de-acum urmează: să învăț să Îl iubesc și eu pe Dumnezeu. Am crezut că nu are nevoie de iubirea mea, dar totuși mi-O cere. Rugați-vă pentru mine!
Cu mult respect, recunoștință și nesfârșită admirație, al dumneavoastră copil: Kati