Maică, ajutați-mă cu un sfat... Sunt elevă în clasa a XII-a. Doresc să urmez și o facultate. Am o relație cu un băiat de mai bine de trei ani. E primul și ultimul băiat din viața mea (asta îmi doresc). Ceea ce mă chinuie este că trăiesc cu el în păcat. Și nu mai vreau să continui așa. Noi ne-am făcut planuri și de căsătorie pentru că ne înțelegem foarte bine și ținem enorm unul la celălalt... dar asta după terminarea facultății mele. Dar nu mai vreau să continuăm așa. Aș vrea să ne cununăm. Dar mi-e oarecum teamă să fac asta, pentru că aș deschide toate gurile rele împotriva mea, cum poate că aș fi mică (am 19 ani). Am și o soră de 23 de ani care nu s-a căsătorit, poate de aceea mă îndoiesc să fac acest lucru. În plus, nu știu dacă mama mea ar fi de acord să mă căsătoresc la vârsta asta (chiar dacă e de acord cu acest băiat). În toamnă, plec la București la facultate și ar urma să stau cu prietenul meu, ceea ce ar fi bine dacă ne-am și căsători. Deocamdată ceea mă interesează ar fi să ne cununăm într-un cadru restrâns (noi, părinții și nașii). Deși mi-aș dori și așa o nuntă cu toți prietenii, rudele, așa cum poate orice fată visează... Eu știu că prietenul meu mă iubește, dar oare va putea înțelege ce e în sufletul meu? Oare nu se va supăra dacă aș hotărî să încetăm relațiile intime? Nu vreau să îl pierd... Ajutați-mă, vă rog. CE SĂ FAC?
NC.