Maica Siluana,
Am pus în practică doar o parte din sfaturile dumneavoastră la şcoală. Când intram la copiii cu probleme de comportament mă lua groaza. Mă jigneau, urlau la mine şi eu veneam acasă cu o durere de cap îngrozitoare. Dar într-o zi am zis să fac cum aţi spus dumneavoastră. Dacă el era nervos şi supărat eu mă rugam şi ziceam, Doamne miluieşte-l şi pe el, ajută-l să se calmeze. Şi vedeam că efectul era imediat. În câteva secunde îi dispărea starea de supărare şi se calma. Sau pur şi simplu îl întrebam ce are. Ajungeau să spună că nu a dormit, sau se simte supărat din motivele lui. Ei nu sunt obişnuiţi să îi întrebi ce îi doare, numai să îi disciplinezi. Ba am ajuns în ultima vreme să-mi ia copiii apărarea - la liceu - un copil i-a spus altuia: Mă, nu vorbi urât cu ea (adică eu) că ai de-a face cu mine. Dar asta înseamnă că şi eu mi-am schimbat atitudinea. Înainte intram în confruntări verbale care escaladau cu probleme de comportament. Acum mă opresc şi tac sau îl ignor pur şi simplu. Dar dureri de cap şi supărare nu am mai avut din cauza elevilor. Dumnezeu face minuni, şi a pornit de la mine la elevi, nu invers, cum credeam eu.
O.
Da, da, Copila mea iubită,
Dumnezeu face minuni, numai să-I oferim noi materia primă. Când vom înțelege că noi înșine și toată viața noastră în cele mai mici și subtile aspecte ale ei formează o „țărână” din care Dumnezeu Creatorul poate face om nou și lume nouă, nimic din cele ce ni se întâmplă nu vor mai fi evenimente exterioare, ci chiar viața noastră în El și cu El, în Bucuria și Slava Lui pregătite pentru noi.
Îți mulțumesc mult pentru ascultare și pentru că te-ai îndurat să-i iubești cu harul lui Dumnezeu pe acești copii atât de neiubiți. Iubire semeni, iubire culegi, omuleț drag!
Cu rugăciune și binecuvântare,
Maica Siluana