Cum trebuie să renunțăm la voia noastră?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Intrigat

Am citit într-un răspuns ceva care m-a intrigat. Cum trebuie să renunțăm la voia noastră? La visurile noastre, la speranțele noastre? Și dacă cineva își dorește să vadă un loc sfânt sau dorește să se căsătorească sau să se ducă la mănăstire trebuie să renunțe? Din simplul motiv că voia proprie nu e bună? Nu există pericolul de a deveni niște legume? Fără voie, fără speranțe, fără țeluri în viață? Pentru că a renunţa la dorinţele noastre la aspiraţiile noastre mie mi se pare ca moarte!
Unele persoane ar interpreta asta urât de tot și se pot face multe răutăți. Unul ar putea zice: ”aș vrea să mă spovedesc dar trebuie să renunț la voia mea...”, nu?
Nu prea sunt eu spiritual, doar tastez și eu cu degetul...
Mă iertați.
Un suflet pe cale

Deși primul gând a fost că am de ce să te iert, la o privire mai atentă mi-am dat seama că n-ai tastat tu degeaba cu degetul tău spiritual!
Așa că am ales să precizez câteva lucruri pe care, poate, încă nu le cunoști sau încă nu le-ai conștientizat.
Cred că este important să știi că noi, așa cum ne percepem pe noi înșine acum, nu suntem așa cum ne-a gândit și făcut Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut după chipul Lui ca să devenim asemenea Lui cu Harul său. Pentru asta a pus în noi voința de a face ce ne învață ca să ne împlinim scopul și dorința pentru a-L dori pe El și bunătățile Sale. Prin cădere, omul a ales să se „facă dumnezeu fără Dumnezeu” și, ca urmare, voiește ce-și închipuie el că l-ar face ca Dumnezeu sau fericit. Întoarcerea la Dumnezeu presupune o răsturnare a acestui fel de a fi și o reorientare a voii și dorințelor noastre către El. Când voim și dorim un lucru, e bine dacă o facem conform voii Lui și știm că e așa dacă împlinirea dorinței respective nu presupune călcarea nici uneia dintre Porunci. Poruncile lui Dumnezeu sunt, pentru mintea noastră încă lipsită de Lumina cea Necreată, reperele care ne asigură că suntem pe Cale. Ca urmare, când vrei sau dorești ceva din cele bune enumerate de tine, e nevoie să le supui și pe acestea judecății în lumina Poruncilor și, dacă nu le împlinesc, să ne tăiem voia și să facem voia lui Dumnezeu spre bucuria sufletului nostru. Pentru asta e nevoie să ne lepădăm de acele dorințe care ne împing să „facem orice” pentru împlinirea lor și să fim atenți la scopul, motivele și mijloacele necesare împlinirii oricărei aspirații sufletești. Dacă toate dimensiunile unei aspirații sunt curate și conforme cu voia lui Dumnezeu, ele nu vor dăuna nimănui și voia nostră va fi bună și binecuvântată pentru că nu mai e egoistă. Dar e de neapărată trebuință să ne examinăm motivele pentru care dorim ceva sau aspirăm la ceva. Binele nu stă în lucrul dorit, ci în scopul doririi lui.
De exemplu, dacă vrei să iei permis de conducere și te temi că nu-l vei lua și apelezi la mijloace neortodoxe pentru a-ți împlini dorința, e păcat și e mai bine să renunți la voia ta care te împinge să faci „orice” ca să realizezi acel lucru, bun în sine și de folos, dar ucigător pentru sufletul și, poate chiar pentru viața ta și a altor persoane.
Cu nădejdea că am mai făcut un pas spre înțelegerea acelui cuvânt,
cu rugăciune și nădejde,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar