Măicuță, plâng și nu mă pot opri!!! Vreau să-L simt și eu pe Dumnezeu, vreau să-L simt că mă iubește, vreau să-L simt lângă mine, să mă țină acum în brațe că nu mai pot și nu mai vreau să trăiesc fără El... oare El mă aude și mă vede? De ce nu vine la mine, că nu pot mai mult de atât... nu pot mai mult de atât. Îl strig mereu, mă rog cât pot eu, dar nimic nu mă mai ascultă; nici rațiunea, nici voința, nici nimic. La cine să alerg să mă țină și pe mine în brațe și să simt că mă iubește. Mi-am pierdut toată viața ajutând pe toți; am crezut că țin la oameni și m-am crezut bună când de fapt nu am făcut tot ce am făcut decât ca să mă iubească și pe mine cineva; dar cine să mă iubească pe mine, că eu nu vreau decât Doamne să mă iubească și să mă odihnească. Aș vrea să mor acum dacă aș știi că mă iartă Dumnezeu pentru toate și mă ține și pe mine în brațe o secundă, să simt că mă iubește; că numai Doamne poate umple iadul meu de suferință cu iubire; nu mai vreau să trăiesc, nu mai pot... Mă dor toate mădularele, dar cel mai rău mă doare singurătatea mea, și răutatea mea, și neputința mea. Unde ești Doamne? De ce nu mă vezi?
Mi-am dat viața pentru ceilalți și Tu, Doamne, știi cât bine am făcut pe lumea asta; nu am vrut niciodată să fac rău nimănui, dar eu nu pot fără Tine decât rău să fac; am făcut multe, prea multe, dar nu am făcut nimic în numele Tău, Doamne, și acum am murit. Nu mai am nimic, nici sănătate, nici bucurie, nici putere, nici răbdare, nici nimic. Nu mai vreau să trăiesc așa; am distrus toate în jurul meu și pe mine m-am distrus cel mai mult. Cum să fac Doamne să mă îndrept; oare mai există vindecare pentru mine?....
Nici nu știu de ce îți scriu ție Maică, că doar vindecarea vine de la Dumnezeu... Cred că e mai ușor să alerg la oameni. Am alergat tot mereu la oameni, am căutat scăparea și dragostea la ei. Mă gândesc la tine Maică ca la o mamă, ca la cineva bun și blând care poate să vindece măcar un pic sufletul meu mort. De ce nu ești aici Măicuță, măcar tu, să mă ții în brațe? Că Doamne nu vine, sau nu știu eu să Îl simt. Nu știu și nu pot să-L simt, chiar dacă ar veni. Of, Doamne, nu mă lăsa!!!!
Pe moarte, Ic
Draga mea Copilă,
Strigătul tău este puternic și înduioșător!
Și dacă vei intra înlăuntrul tău și vei tăcea o vreme, vei auzi răspunsul Său plin de iubire: „Da, este vindecare pentru tine. Eu sunt vindecătorul tău! Vino la Mine să te odihnesc!”... Și de vei face asta vei trăi multe și mari minuni!
Renunță la dorințele tale, la toate dorințele tale și lasă-L pe Domnul să lucreze. Tu doar fă voia Lui, poruncile Lui: iartă, cere iertare, nu mai judeca, nu mai face binele pe care nu ți-l cere nimeni, acceptă mai degrabă singurătatea decât tovărășia în păcat, roagă-te și binecuvântează și totul se va schimba.
Renunță la dorința de a fi ținută în brațe și vei simți îmbrățișarea Lui! Amintește-ți că ai fost ținută în brațe, dar asta nu te-a făcut mai puțin nefericită. Nu pe acolo vine bucuria, ci prin încredințarea vieții tale în voia lui Dumnezeu. Făcând voia lui Dumnezeu, acceptând tot ce ți se întâmplă, dacă fugi de păcat, ca fiind cu voia sau îngăduința Lui, vei descoperi ceea ce până acum ai refuzat să vezi și vei ști și cum să nu mai faci ceea ce te face nefericită.
Curaj, Om drag! Este atât de simplu să renunți la toate dorințele și să-L dorești pe El și voia Lui! Doar că doare o vreme! Dar e o durere de naștere și nu de moarte!
Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana