Sărut-mâna, Măicuța Sofronia!

Am avut zilele trecute o experiență nouă, foarte benefică. Slavă Domnului pentru ea!

A fost ziua F. și a avut pentru servit colegii o cutie mare cu bomboane cu ciocolată de post. A ajuns acasă cu câteva căci la școală a servit din toata inima pe cât mai mulți. În final am reușit să păstram ultimele două bucăți pentru surorile de la grădi. Numai că M. a luat una din ele, instantaneu, de cum a intrat pe ușă. Și așa incepe discuția... O discuție/dispută între ele două cu mine și T. ca spectatori direcți.

Eu mă rugam în gând și le binecuvântam, trebăluind lângă ele. Ele își tot ziceau una-alta, reproșuri peste reproșuri, încercări de lămurire, mici atacuri, chiar și lacrimi că fiecare își apăra fapta/neputința. Eu tăceam și mă minunam de ele: de F. cât de atentă e la ceea ce i se spune/insinuează și cât de bine face față atacului, de M. care încearcă să se apere și caută să se disculpe reușind să scoată la iveală și alte chestii ce o macină, în fine, de T. care printr-o vorbă scurtă pune punctul pe i și caută aplanarea conflictului. Eu tac și nu zic 'nica. Doar binecuvântez în gând. În sfârșit, fiecare pleacă în direcția opusă, fiecare în zona ei de confort. După câteva minute, F., care scrisese ceva la birou trece pe lângă mine, plânsă și tăcută, cu o foaie mare în mana. Merge în camera M. și rămâne acolo un timp. Eu îmi văd de treburi dând Slavă lui Dumnezeu că m-a ajutat să stau deoparte de cearta lor, să nu mai intru în vârtejul apărării unuia.

După un timp, când F. a venit la mine să îmi ceară voie să facă ceva, eu îi atrag atenția că ar trebui întâi să se împace cu M. Iar ea îmi spune:

- Dar să știi că noi ne-am împăcat deja!

- Când?

- Păi eu i-am scris ceva și i-am dat foaia și am vorbit. Și acum ne-am împăcat.

O intreb detalii și îmi dau seama că într-adevăr foaia aia mare pe care o râvnisem eu, simțisem că e importantă, a împlinit un mare rol.

La mulțumirile de seară spun de împăcarea lor și adaug și mulțumirea că am reușit să nu mă mai bag între ei când se certau.

-Daa, chiar așa, cum de ai reușit? mă întreabă M. surprinsă.

Cu ajutorul Domnului - și tare bine a mai fost!