Să vă povestesc şi eu ce mi s-a întâmplat mie când am încercat să fac voia mea [1]
Hristos a înviat, Măicuţă!
Voiam să vă povestesc şi eu, apropo de ceea ce îi spuneaţi Mihaelei, ce mi s-a întâmplat mie când am încercat să fac voia mea.
Am cunoscut un băiat la care eu ţin mult şi pe care mereu l-am pomenit în rugăciunile mele către Maica Domnului. M-a ferit Dumnezeu să fiu cu el de la început, deşi ne plăceam amândoi, dar eu nu îl cunoşteam. Mai pe urmă aveam să ne dăm amândoi seama de cât de rău ar fi putut să îmi facă mie o relaţie de prietenie cu el. Acum suntem, să zic aşa, tovarăşi de rugăciune către Maica Domnului, şi Ea ne-a dat să simţim un lucru minunat amândoi... Să simţim o apropiere sufletească. Deşi nu comunicam şi nu ne întâlneam ne simţeam foarte aproape. Era ceva foarte foarte dulce. Însă copilul răsfăţat din mine a avut o tentativă să se lase în grija Domnului, apoi a început răzvrătirea. Şi am pierdut starea aia şi m-am pierdut în tot felul de gânduri de necredinţă, de îndoială, de nerăbdare etc.
Aş vrea tare mult să mai simt lucrul ăla atât de frumos pe care nimeni nu-l putea lua de la mine, doar eu l-am alungat. Dar probabil trebuie să mai muncesc pentru asta, nu? Asta mi-a arătat cât de nepregătită sunt eu pentru o relaţie - apropo de nerăbdarea noastră, a fetelor, de a avea pe cineva - şi cât de puţin recunoscătoare pentru darurile Domnului.
Cum aş putea să fac să revin la starea aia de pace, de bucurie, când simţeam că aşa e voia Domnului şi eu nu trebuie să grăbesc lucrurile?
Până la urmă, cel mai mare duşman al meu sunt eu însămi, cu egoismul meu...
Doamne ajută, Măicuţă! Spor şi bucurii în toate!
Raluca