Sărut mâna, Maică!
Nu vreau să vă răpesc timp de la problemele cu adevărat importante, aşa că trec direct la întrebarea mea: ce credeţi că înseamnă "Să nu iei sufletul meu", din Psalmul 140? "Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu".

Eu m-am blocat la acest "Să nu iei sufletul meu" - pentru că mă gândesc: se referă la moarte? - dar (deşi sunt nepregătită şi mă înfricoşez, bineînţeles) eu mă bucur că la un moment dat sufletul meu va ajunge la locul care îi este cu adevărat destinat, lângă Dumnezeu (dă-ne, Doamne, tuturor!). Se referă doar la "să nu iei sufletul meu nepregătit pentru moarte"? Dar parcă nu se potriveşte în context, şi prea e puternic acel "Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit" de dinainte, parcă e vorba de o altfel de nădejde...

Vă rog, o îndrumare scurtă, dacă aveţi timp. Am îndrăznit pentru că m-au folosit mult comentariile la Psalmi, din emisiunile de la Radio Logos. Iar psalmul acesta îl auzim la fiecare Vecernie, de aceea mi-am dorit cu atât mai mult să îl înţeleg cât mai bine.

Vă mulţumesc, şi iertaţi,

Raluca