SUNT o CURVĂ NEÎNFRÂNATĂ și NESĂȚIOASĂ! Sunt o fire PĂTIMAȘĂ și dorul meu după PLĂCERE e profund pecetluit în trupul meu! Cred că nici dragostea publică nu m-ar mulțumi; am gândit multe și felurite chipuri de necurății, altele le și fac, și pofta mea e nesățioasă și dorința neînfrânată.
Măcar, Sf. Cuv. Maria Egipteanca în tinerețile ei credea că ăsta e scopul vieții de a batjocori neîncetat trupul! Dar eu cred că știu, că scopul vieții e trăirea după voia lui Dumnezeu, ca Dumnezeu în Mila Sa să mă mântuiască.
Simt că trăiesc într-un iad al plăcerilor! Dar ce pot face, când asta sunt eu?
Intru cu cutremur în biserică, și mă minunez cum mai pot intra, știind faptele mele. Degeaba plâng pe ascuns, că tot plăcerea trupului o caut. Nu am mai îndrăznit să merg să sărut icoanele, sau la mir, sau să mănânc anafura, consider că nu se cade ca un trup dedat spurcăciunilor să se atingă de cele sfinte. Și totuși îmi țin micuța în brațe să o duc la Potir.
E TERIBIL ceea ce trăiesc!
Un suflet chinuit