Măicuță dragă,
Vreau doar să vă împărtășesc din ce simt și ce trăiesc, de-i pe undeva vreo alunecare să mă îndrept.
Cam la o săptămână după ce am trăit o stare de fericire, nu știu ce s-a întâmplat, eram ca un bolovan. Atâta că umblam, dar nimic mai mult. Încercam să-mi amintesc acele momente când eram fericită. Mi se păreau departe, parcă nu eu le trăisem. Mi se părea că nu pot fi eu aceea. M-am necăjit, mă rugam, dar tot senzația de bolovan o aveam. Mi-am adus aminte c-am citit că trebuie să te rogi, chiar dacă simți că nu ai evlavie. Tare supărată am fost. Eu tocmai îmi zisesem că trec la cititul Acatistului Sfântului Duh o dată pe săptămână (înainte îl citeam în fiecare zi – Sesiunea șapte) și fac Sesiunea opt. Dar văzându-mă pe nicăieri, mi-am zis, hai să citesc și Acatistul Sfântului Duh. A doua zi fiind sâmbătă m-am dus la biserică, la vecernie. Măicuță, cât a durat slujba, de câte ori făceam cruce, se întâmpla ceva în inima mea. Așa am înțeles cât de important e să faci cruce, ce putere are semnul Sfintei Cruci. Și mi-am revenit din amorțeală.
Într-o zi mi s-a și întâmplat: eram într-un magazin și se apropie de mine trei copiii de 10-12 ani. Unul mă întreabă pe un ton obraznic dacă vorbesc chineza. Tupeul și nesimțirea i le citeam pe față. I-am întrebat care-i problema lor, o ținea una și bună, și chicoteau. Nu-mi venea să cred, agresată de copii. Când am ieșit ei erau în fața magazinului și i-am spus nepoliticosului c-ar fi de dorit să fie politicos. M-a înjurat de nu m-am văzut. Nu-mi venea să cred. Un copil căruia nu-i făcusem nimic, căruia îi puteam fi mamă, profesoară...
Măicuță, băiatul meu mai mare se căsătorește... Trebuie să mărturisesc că am o reținere să-mi văd băiatul însurat, din egoism. Îmi zic că azi, mâine voi fi bunică, cine se va mai uita la mine, să vrea să trăiască cu o bunicuță? Știu că nu-i bine să gândesc așa, dar nu mă pot împiedica.
Deci iată o „radiografie” a stării în care mă aflu. Rugați-vă pentru mine, și binecuvântați, Măicuța mea!
Ma