Logodnicul meu înainte să ne cunoaștem trebuia să se căsătorească cu o altă fată cu care se cunoștea de vreo trei ani. Problema este că în tot acest timp ei au trăit împreună și de aici încolo nu mai reușesc să-mi dau pace, că de patru ani de când suntem împreună nu reușesc să mă liniștesc și să mă împac cu ideea că ce a fost a fost și acum este cu mine. Totuși, înainte de a face vreun pas greșit aș vrea să mă sfătuiască cineva mai sigur. De când suntem împreună între noi s-a creat o mare legătură sufletească; aproape că gândim la fel, vorbim la fel, avem aceleași idei... și mă gândesc că probabil și cu cealaltă fată a fost la fel, deci acum ce este, un trio? Ținând cont că poate așa devenise și relația dintre el și ea înainte să se despartă. Acum mă gândesc serios că poate ar fi mai bine să intru în mânăstire căci nu pot concepe cum voi trăi o viață cu ”fantoma” acestei fete. Am tot sperat că poate e doar imaginația mea și îmi va trece dar sincer nu mai știu ce să cred. El se enervează de fiecare data când încerc să vorbesc despre asta și mi-a zis că e ca și cum aș răstigni din nou un om care deja a fost răstignit. Deci ce să mai cred? Că el încă o mai iubește? Cum va putea Dumnezeu să ne unească cu această rana între noi? Am încerca să uit și să cred că este doar o nebunie a mea dar înăuntrul meu este un urlet îngrozitor care îmi retrezește durerea și asta mă face să cred că ceva ascuns totuși există. Mai ales că el la început mi-a ascuns aceste lucruri și mi-a zis că sunt singura fată pe care a iubit-o vreodată și mi-o zice și acum dar nu știu ce să cred. Am rămas cu el pentru că este un băiat deosebit, credincios, luptător și liniștit dar acum am ajuns la limită.
A.