Sărut mâna maică,
Vă mulțumesc.
Continui cu sesiunea opt, de câteva ori pe săptămână, când se poate, și o dată am avut un sentiment fantastic de reparație interioară în curs...
Am nădejde și încerc să îmi cer iertare pentru toate greșelile, văzute și mai ales simțite și nevăzute.
Durerile din cap, creier și crispările, blocajele, continuă.
Întâmplător sau nu, am răsfoit site-ul și, la porțiunea al-anon și am rămas mirat că, de fapt, prin sesiunea de iertare, am ajuns la o suferință din copilărie (o persoană dependentă de alcool), și că sunt și eu ca alți semeni care au aceste proiectări / legături prin care vor să dirijeze semenii și să pară, în ochii lor și în cei proprii, altceva decât sunt și simt. Și că singur mă chinui, și pe cei din jur. Și că provine nu din alegerea mea de acum, ci din acțiuni în care nu am avut libertate.
Ascult altfel acum Sfânta Liturghie, când fiecare cuvânt are importanța lui. Doamne ajută!
A