Iubită Măicuță,
Nu pot spune în cuvinte cât de adânc te îmbrățișez pentru tot ce faci pentru mine și cât de recunoscătoare sunt că Dumnezeu îmi arată prin tine ce am de făcut acum.
Și, în starea de apatie care m-a speriat la început, am găsit o putere. Puterea de a observa. De a nu judeca, de a vedea în spatele unui om care vrea să mă rănească pentru că și el are răni de care nu e conștient, poate. Puterea de a nu judeca. Puterea de a asculta fără să intervin pătimaș. Puterea de a mă ruga în tăcere. Acum, când nu am reușit să mă rog așa cum o făceam înainte, ci doar de a-i cere iertare Lui Dumnezeu și a-i mulțumi. La atât se rezumă acum rugăciunile mele. În care îi invoc pe Iisus, pe Maica Domnului, pe Arhanghelul Mihail, pe Sfântul Nectarie, să aibă grijă de sănătatea mea, pe Sfântul Stelian să mă ajute să-mi ocrotesc copilul, pe Arhanghelul Rafail să aibă grijă de noi, pe îngerul meu păzitor să mă îndrume, să mă ocrotească. Mă trezesc vorbind cu ei. Le mulțumesc și-i rog să mă călăuzească.
Și mi-am făcut probleme că poate rugăciunea mea nu-i suficientă, poate vrăjmașul mă împiedică de la rugăciune spunându-mi că se poate și așa. Se poate și așa? Sau e doar o ispită? Cum pot să-mi dau seama?

Merg înainte cu pașii și sunt uimită să recunosc acum în jurul meu, și să se deschidă spre mine, multe suflete care se zbat în dependență. Și care sunt în preajma mea de ceva vreme - întâmplător sau nu? Mă doare sufletul pentru toți...
Să ne ajute Dumnezeu pe toți să ne eliberam de această povară și să putem pune ceva bun în loc, fiecare la timpul și în felul lui.

Te îmbrățișez atât cât pot eu acum și mă rog Bunului Dumnezeu să te țină sănătoasă și să-ți pot mulțumi prin ceea ce fac...
Cu drag,
Mihaela