Sugestiile următoare, bazate pe cunoaşterea actuală asupra alcoolismului şi experienţa soţiilor alcoolicilor în recuperare, vă va servi în a dezvolta un program constructiv în acţiune:
1 Învăţaţi tot ce trebuie despre alcoolism. Dumneavoastră sunteţi mai norocoasă decât soţiile de alcoolici din trecut, care puteau numai să ghicească ce este în neregulă cu soţii lor .Există multe informaţii imparţiale disponibile azi, şi dumneavoastră ar trebui să deschideţi toate sursele înspre dumneavoastră. Unele din acestea sunt: Alcoolicii Anonimi, Crucea Albastră din România, doctori înţelegători şi clerici, psihologi, asistenţi sociali, soţii ai altor alcoolici şi chiar alcoolicii recuperaţi.
2.Dezvoltaţi o atitudine în legătură cu ceea ce aţi învăţat.
Acceptarea intelectuală a realităţilor, este necesară, dar până ce cunoaşterea dumneavoastră nu atinge nivelul emoţional, nu va fi prea de ajutor. Dumneavoastră, nu puteţi să vă acceptaţi soţul ca pe o persoană bolnavă care are nevoie de ajutor dacă încă îi reproşaţi acţiuni, decurgând din boala sa. În acest sens, încercaţi să vă amintiţi sentimentele intense de ne-adaptare a alcoolicului, şi că atitudinile de dispreţ, dezgust, sau nerăbdare îndreptate spre el îl împing numai spre a căuta să scape.
3. Evitaţi “metodele de tratament la domiciliu”. Ele sunt nu numai inutile, dar extrem de dăunătoare în multe cazuri. Predicându-i sau ţinându-i lecţii sau cicălindu-i- ca şi argumentările, sunt, într-adevăr, cel mai adesea folosite, dar şi cele mai fără de folos moduri de a-l ajuta, mai ales când este beat. El poate deja să sufere de sentimente de vinovăţie, de neînţeles pentru un nealcoolic. Şi-a spus deja lui însuşi tot şi mai mult decât dumneavoastră îi puteţi spune. A-i aminti de eşecurile sale, neglijarea familiei, lipsa de responsabilitate socială şi erorile sociale, este mai mult decât poate să suporte. Pentru aceste motive, el aude atât cît poate să ducă şi pur şi simplu închide urechile la restul. Gândirea alcoolicului este amestecată, fie că este beat sau treaz. Când dumneavoastră încercaţi să discutaţi în contradictoriu cu el, sau cereţi de la el un anumit comportament, îi sporiţi numai nevoia de a minţi sau îl forţaţi să facă promisiunile pe care el nu va putea să le îndeplinească.
În timp ce vă abţineţi de la predici sau raţionamente, încercaţi să vă păziţi de o atitudine de genul ”mai sfântă decât tine”, sau de martir. Este posibil să aveţi această atitudine, fără să spuneţi un cuvânt, dar nu este posibil să o ascundeţi de un alcoolic.
Sensibilitatea sa este atât de ascuţită, încât el judecă atitudinile altor oameni faţă de el, mai degrabă prin lucrurile mărunte, decât prin cuvinte-o expresie de scurtă durată, un ton al vocii, sau chiar şi mişcarea corpului dumneavoastră. Indiferent de ce spuneţi, dacă dumneavoastră vă simţiţi sceptică, dispreţuitoare, simţiţi ruşine sau neîncredere, el va simţi asta şi va reacţiona. La fel, dacă el aude bunătate şi afecţiune în vocea şi acţiunile dumneavoastră, chiar şi atunci când trebuie să spuneţi ceva dificil sau neplăcut, el va asculta şi, în timp, va crede sau va răspunde la aceste lucruri.
O altă metodă de “tratament la domiciliu” este apelul emoţional, “Dacă ţii la mine….”. Amintiţi-vă căci consumul lui de băutură este compulsiv; el nu poate să fie controlat prin puterea voinţei. Din acest motiv, este fără nici un folos să încercaţi să-l convingeţi cu astfel de fraze, să extrageţi promisiuni de la el, sau să îl ameninţaţi.
Încă un cuvânt despre ceea ce am pomenit: nu ameninţaţi decât dacă şi intenţionaţi să îndepliniţi ameninţarea .Există momente în care va trebui să treceţi la acţiune pentru siguranţa d-voastră proprie sau a copiilor, iar ameninţările inactive, nefinalizate vor face numai ca el să simtă că nu spuneţi cu adevărat ceea ce gândiţi, că nu vorbiţi serios. Cel mai adesea se întâmplă chiar aşa şi d-voastră rămâneţi cea rănită, disperată sau supărată. Dacă aveţi nevoie să îndepliniţi o ameninţare, asiguraţi-vă că a-ţi gândit-o atent şi că înţelegeţi toate posibilele implicaţii asupra d-voastră înşivă, ca şi asupra celui alcoolic. Altfel, ceea ce este intenţionat să pedepsească sau să-l şocheze pe el, serveşte doar pentru a vă răni.
Evitaţi, prin toate mijloacele, tentaţia de a-i ascunde băutura sau de a i-o arunca la chiuvetă. Nici o acţiune nu este o risipă mai mare de timp şi de bani. În afară de faptul că îl împingeţi într-o stare de furie şi deznădejde, d-voastră îl invitaţi să găsească modurile de a bea mai mult, ceea ce el, în mod inevitabil, va face. Nu-l lăsaţi să vă convingă să beţi cu el, pe motiv că el v-a bea mai puţin; rareori o va face şi , în orice caz, atât timp cît d-voastră îi permiteţi să bea în astfel de împrejurări, îl determinaţi să-i fie mult mai uşor să amâne a face ceva cu boala lui.
“Tratamentul la domiciliu” serveşte numai la a vă uşura de sentimentele d-voastră şi, de obicei, îl îndepărtează pe soţul d-voastră atât de persoana d-voastră, cît şi de tratamentul de care are într-adevăr nevoie.
4.Vorbiţi cu cineva înafară de prieteni şi rude, care sunt şi ele afectate într-un fel sau altul şi care vă pot determina la acţiuni sau atitudini ce vă fac mai ostilă sau mai confuză. Oamenii care înţeleg boala, ca şi sentimentele legate de boală, vă pot ajuta cel mai bine să găsiţi răspuns la multe probleme pe care le aveţi, ca şi soţie de alcoolic.
5.Completaţi un “inventar personal”, cam în acelaşi stil ca membrii Alcoolicilor Anonimi. Multe soţii au găsit acest lucru folositor, si au relatat că inventarul le-a dezvăluit probleme personale surprinzătoare, care nu erau în mod necesar cauzate de problemele cu băutura ale soţilor lor. Această afirmaţie, făcută de un grup de soţii ale unor membrii AA , v-ar putea provoca şi, de asemenea, vă poate consola că” nu sunteţi singura”.
“Noi, soţiile, am descoperit că, la fel ca oricine am suferit de mândrie, de milă de sine, de vanitate şi de toate lucrurile care fac o persoană să se centreze pe sine; nici noi nu am fost mai presus de egoism şi nesinceritate. Pe măsură ce soţii noştri au început să aplice principii spirituale în vieţile lor, noi am început să vedem necesitatea de a face acelaşi lucru”.
Le-a luat mult curaj şi sinceritate pentru a se înfrunta cu propriile eu-ri, dar acum recomandă cu toată convingerea această acţiune, dureroasă dar necesară. Dacă soţul d-voastră nu este încă pe drumul spre recuperare, este probabil şi chiar mai important ca d-voastră să faceţi acest pas.
6.Mergeţi la un centru de tratament pentru alcoolici sau la grupul AA. Ambele pot să vă ajute atât pe d-voastră, cît şi pe soţul d-voastră. Dacă există prin apropiere un Grup de Aparţinători, mergeţi şi acolo. Dacă trăiţi într-o comunitate unde nu se află nici clinică, nici un grup AA, căutaţi un preot, un medic sau un asistent social, care are înţelegere pentru această boală şi poate să înţeleagă problemele d-voastră personale şi familiale.
7.Încercaţi să dezvoltaţi o atitudine mai pozitivă în raport cu soţul d-voastră. S-ar putea ca el să nu fie întocmai soţul pe care l-aţi visat, dar atâta timp cît d-voastră continuaţi să încercaţi a-l transforma în aceea persoană pe care o doriţi, sau credeţi că o doriţi, el va continua să bea. Încetaţi să-l mai trataţi ca pe un copil, pentru că din când în când, el acţionează ca un copil. Chiar dacă uneori îl îngrijiţi ca o mămică, amintiţi-vă că el are multe calităţi de adult, pe care d-voastră a-ţi încetat de mult a le aprecia. Încercaţi să împărţiţi responsabilităţile pe care le-aţi preluat, mai degrabă să i le puneţi în cârcă toate dintr-o dată. Începeţi prin a-l lăsa să ia decizii singur şi cereţi-i ajutorul oricând este posibil. Amintiţi-vă că alcoolicul are un puternic sentiment de nesiguranţă şi lipsă de încredere în el însuşi; începeţi prin a crede în el şi arătaţi-i că aveţi nevoie de el.
8.Dacă soţul d-voastră începe să manifeste interes pentru tratament, dar întârzie punerea în acţiune, nu faceţi subiect de discuţie din asta.
Acelaşi lucru se aplică şi pentru întreruperea unui tratament. El are nevoie să ia deciziile sale proprii, pentru a simţi că are libertatea de alegere, aşa cum orice adult ar avea. Nu încercaţi să îl împingeţi sau să îl grăbiţi cu punerea în acţiune, dar în acelaşi timp, lăsaţi să se înţeleagă că d-voastră credeţi că el va face ceva. Lăsaţi-l să preia iniţiativa şi responsabilitatea pentru primul contact, când se va simţi în stare. Lăsaţi-l să simtă că aveţi încredere în succesul tratamentului.
9.Nu fiţi geloasă pe metoda de recuperare, pe care soţul d-voastră a ales-o. Aţi putea avea tendinţa să simţiţi că dragostea lui pentru d-voastră şi copii ar fi trebuit să fie un stimulent suficient pentru ca el să caute recuperarea .Sau, avându-l dependent de dumneavoastră pentru un timp îndelungat, s-ar putea să vă simţiţi trădată sau lăsată pe dinafară, atunci când el apelează pentru ajutor la persoane din afara casei. Amintiţi-vă că dacă el ar suferi de diabet, nu v-aţi aştepta să fiţi singurul său stimulent pentru recuperare, sau chiar mijlocul său de recuperare; şi nici nu a-ţi fi geloasă pe doctorul care l-a ajutat să se însănătoşească.
10.Nu aşteptaţi o recuperare sută la sută.Ca şi în alte boli, va exista o perioadă de convalescenţă. Ar putea apărea reveniri ale bolii(recidive), sau beţii uscate, cu siguranţă, zile dificile, în timpul cărora vor pâlpâi iarăşi tensiuni şi resentimente vechi. Dacă d-voastră puteţi să acceptaţi toate acestea, ca făcând parte din boală, veţi descoperi că efortul nu va fi atât de mare şi că astfel îl ajutaţi să prevină un alt episod de consum.
11.Dezvoltaţi şi menţineţi o atmosferă sănătoasă, în casa d-voastră. Ciondăneala, cicăleala şi tensiunea creează o atmosferă de nefericire în casă, atât pentru d-voastră şi copii, cît şi pentru alcoolic. Dacă d-voastră sunteţi prea absorbită de propriile sentimente vis-a –vis de consumul de alcool al soţului, relaţia copiilor cu d-voastră este afectată. Dacă atitudinea d-voastră faţa de el este negativă , copiii pot trece de partea unuia sau altuia dintre voi şi devin confuzi în ceea ce gândesc sau cred. Ei pot adesea să înveţe să accepte, să înţeleagă sau să se bucure de tatăl lor, în ciuda băuturii. Atmosfera casei influenţează fiecare membru, dar influenţează profund şi
recuperarea alcoolicului.
12.Nu încercaţi să îl protejaţi împotriva alcoolului. Acesta este unul dintre modurile cele mai rapide pentru a-l împinge spre o recidivă. Dacă d-voastră avertizaţi alte persoane să nu-i servească băuturi, el va reveni la sentimentele sale vechi de ranchiună şi inadecvare. El trebuie să înveţe să trăiască într-o lume unde se serveşte alcool; şi trebuie să înveţe, de unul singur, cum să spună “NU” cu eleganţă. În acelaşi sens, nu faceţi referiri la alcool sau la obiceiurile sale vechi de consum, decât dacă le manifestă din nou. Dacă vi se pere că vrea să discute despre acest subiect, încercaţi să purtaţi discuţia cît de firesc şi inteligent puteţi.
13.Încurajaţi interesele sale şi activităţile noi, chiar dacă d-voastră nu le înţelegeţi complet. Fără alcool în viaţa sa, el va avea o mulţime de timp la dispoziţie. Participaţi în activităţile sale noi, dacă v-o cere. Dezvoltaţi nişte interese noi, ale d-voastră, sau reînnoiţi unele mai vechi. Mai presus de orice, încercaţi să găsiţi nişte moduri noi, care nu depind de alcool, de a vă bucura de viaţă şi de a vă distra împreună.
14.Nu fiţi prea descurajată de greşelile pe care le faceţi sau de incapacitatea soţului de a găsi repede soluţia pentru o abstinenţă mulţumită. Amintiţi-vă că i-au luat mulţi ani pentru a deveni alcoolic, iar modurile d-voastră de-a reacţiona la băutul lui, s-au încimentat de-a lungul timpului. Important este să nu deveniţi apatică sau să renunţaţi, pentru că puteţi să deveniţi la fel de bolnavă şi bulversată,ca şi el. Doi oameni bolnavi pot rareori să se ajute unul pe celălalt. Indiferent că el poate sau nu să găsească drumul spre o abstinenţă permanentă, există un mod spre o viaţă mai satisfăcătoare pentru întreaga familie, în funcţie de gradul în care d-voastră şi alcoolicul puteţi să folosiţi ajutorul.
15.Transferaţi cunoştinţele despre alcoolism şi celorlalţi. Când aţi suferit atât de mult în urma acestei boli, influenţa d-voastră poate să fie foarte importantă în ajutorarea persoanelor nealcoolice, spre a înţelege pe deplin problemele şi nevoile celor alcoolici. Dacă există alte soţii în situaţii asemănătoare şi care caută ajutorul d-voastră, oferiţi-le o parte din timpul vostru. Ajutându-i pe ceilalţi, vă ajutaţi pe d-voastră. Mai important încă, acest interes crescând în afara problemelor imediate, va reafirma credinţa d-voastră în Dumnezeu, în ceilalţi (inclusiv în soţul d-voastră) şi în propria persoană.
