Doamne-ajută, Maica Siuana!

În periplul meu pe internet, căutând răspuns la întrebările mele, am dat peste un articol în care Sfântul Vasile cel Mare spune următorul cuvânt (în „CĂSĂTORIA (ostenelile duhovniceşti ale celor căsătoriţi)”):

„Aşadar, tu care ai preferat căsătoria să nu insişti ca şi cum ai avea dreptul să îmbrăţişezi viaţa lumii. Căci pentru dobândirea mântuirii este nevoie de mai multe osteneli şi de pază după ce ai preferat să trăieşti în mijlocul curselor şi al tăriei puterilor răzvrătite şi ai în jurul tău excitările păcatelor şi trezeşti toate simţurile tale ziua şi noaptea către dorinţa lor. Să cunoşti, aşadar, că nu vei evita lupta împotriva celui răzvrătit, nici nu-l vei învinge fără să-ţi asumi multe osteneli pentru observarea poruncilor evanghelice. Căci cum vei putea să refuzi lupta împotriva vrăjmaşului în timp ce trăieşti în tranşeul luptei ?” (Cuvânt ascetic (I), cap. II, în col. PSB, vol. 18, p. 62)

Cuvântul acesta mă tulbură foarte mult! În primul rând pentru că numește actele de iubire dintre soți „excitările păcatelor”. Mi se pare absurd ce spune mai ales că văd importanța unei activități hormonale ridicate. E cu totul absurd ce afirmă Sfântul Vasile și trezește în mine doar supărare și mânie. Din contra, eu cred că lipsa unei activități hormonale normale îi pricinuiește omului multa vătămare sufletească și trupească. Fie ea în cadrul căsătoriei sau fecioriei.

Tot Sfântul Vasile cel Mare spune: „Virtutea curăției nu o are acela în care dorințele necurate au slăbit ca urmare a bătrâneții, ori a bolii, ori din vreo altă pricină. Într-un astfel de om, chiar de ar mai și viețui păcatul, trupul lui neputincios îl împiedică de la fapte păcătoase. Curăția este silire continuă, în afundul sufletului, și ucigătoare a urmelor
mișcărilor rușinoase rămase acolo. Cel ce s-a lecuit astfel și a dobândit această virtute, a înrădăcinat întru sine curăția cea potrivnică păcatului”.

Pare că Sfântul Vasile se contrazice pe sine.

Vă rog mult, ajutați-mă!

Ilarion