Măicuță Siluana, motivul pentru care vă scriu acum este unul important și pur-personal, întrucât, de-a lungul anilor, mi-am pierdut treptat încrederea în mine, mulțumirea de sine și, raportându-mă la întreaga mea existență, încerc să caut fericirea lăuntrică, să mă bucur de momentul prezent, nu pot să-i dau de capăt. În ciuda rezultatelor mele bune obținute, a nenumăratelor concursuri la care am participat la școală și la care am primit premii și diplome și a imaginii frumoase pe care am dobândit-o aici în micul orășel în care locuiesc (față de profesori și persoanele din învățământ), totusi simt că ceva îmi lipsește. Ele nu mă mulțumesc pe deplin. Nemulțumirea de sine - întâlnită la tot pasul, în afară, în gând... De atâtea ori mă confrunt personal cu această problemă. Iau o atitudine de nemulțumire și bosumflare în fața Domnului și atunci când El îmi vorbește din Cuvântul Său Sfânt, mă rușinez, mă rușinez foarte tare, mă îndrept și îmi dau toate silințele să mă mulțumesc cu ceea ce am și ceea ce sunt... dar e în zadar... sau pentru o perioadă de scurtă durată... și nu știu ce să mai fac...
Credeți că există vreo cale prin care îmi pot îmbunătăți stima de sine? Ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să procedez? Credeți că mă aflu într-o așa
numită stare de „depresie”?
În așteptarea răspunsului dumneavoastră și din plăcerea de a vă scrie, vă îmbrățișez cu drag,
O, 16 ani

Dragul meu Octavian,

În primul rând, starea de care te plângi este specifică adolescenței. Vârsta ta e vârsta „nemulțumirii de sine” care se revarsă fie în căutări spirituale, fie în căutări rătăcitoare și dăunătoare. Soluția în această situație este conștientizarea faptului că nu ești gata. Tu ești cel ce vei deveni. Și de calitatea relației tale cu Dumnezeu depinde calitatea existenței tale viitoare. Așadar, acceptă această stare de nemulțumire ca pe un dar a lui Dumnezeu care ne-a dat o sete infinită de existență, de frumusețe, de sens.
În al doilea rând, tot specific adolescenței, această stare se poate datora marilor tulburări fiziologice și psihice de la această vârstă. În organismul tău au loc prefaceri năucitoare pentru copilul care ai fost. Acum apar și preocupările pentru fete, căutarea iubirii. Acum crește nevoia de prietenie și comunicare. Ori, în aceste domenii „succesele” nu sunt ușor de dobândit și asta poate genera o stare de nemulțumire de sine.
Tot la această vârstă, apare nevoia de independență față de părinți, ceea ce poate genera conflicte ascunse sau deschise cu aceștia. Și de aici poate să scadă stima de sine a celui ce până nu demult era un copil foarte ascultător, mai ales dacă părinții nu înțeleg aceste subtilități ale acestei vârste și fac reproșuri ce pot răni.
În al treilea rând, această stare de nemulțumire se poate datora unor patimi sau păcate ascunse. Aici, soluția constă în spovedanie deasă, cunoașterea neputinței proprii și chemarea lui Dumnezeu în această neputință, pentru a ne da putere.
Încearcă, dragul meu copil, să spui cât mai des: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!, să mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ce-ți face bucurie și te mângâie, să faci în fiecare zi cel puțin o faptă bună și să mângâi în fiecare zi măcar cu un zâmbet pe cineva întristat.
Cu mult drag și cu rugăciune,
Maica Siluana