Din strigătul unui căzut
Din vuietul unui blestem
Ridica-mă ca să Te-ascult
Pe crucea vieții de lemn

Și gândul să stea suspendat
La ceasuri târzii pe-nserat
S-aud câte-un înger trădat
Cum strigă la mine-ncruntat.

S-aud și să văd veșnicia
Cum scrie pe inimi pruncia
Vieții care stă să vină
Harului ce te alină.

Și-atunci să cobori lăcrimând
La al tău ultim cuvânt
La acel freamăt plăpând
Ce mângâie sufletul blând.

Și-atunci să-ți privești nemurirea…