Doamne al meu, Cel ce m-ai făcut dintru început făptură minunată şi ai pus daruri fără de preţ în mine, primeşte-mă întru dragostea Ta aşa cum sunt şi bine mă ştii.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Chip după Chipul Tău fiind, m-ai aşezat în lucrări minunate, pentru că, purtat de Duhul Tău, să ajung la asemănare cu Tine, Tată Sfânt.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Păcatul celor dintâi a pus ruptură între Om şi Tine şi rânduiala firii omeneşti s-a stricat,
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Şi multe porniri spre păcate am moştenit, pe care le-am şi făptuit.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Şi cum mă voi pocăi, Doamne, de toate căderile mele, când eu nu ştiu ce e pocăinţă, vai mie!
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Am căutat-o între mădularele mele până la cea mai adâncă fărâmă de suflet pe care o cunosc, dar n-am găsit-o.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
Căci nu e părerea de rău , nici durerea rănilor ce le port pentru care ştiu a mă tângui şi nici vină pentru ele.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
Am aflat multe straturi de haine de piele ce acopăr păcate multe ştiute şi neştiute de mine şi cum, Doamne, voi şti să mă dezbrac de toate acestea pentru a mă înfăţişa gol în faţă Slavei Tale?!
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
Gol, precum m-ai adus în lume, sărac şi nerâvnitor de nimic din cele pământeşti şi înfometat după cele cereşti
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţă!
Am aflat multă slavă deşartă, nesimţire şi multă mândrie ce urâţesc frumuseţea cea dintâi şi mă rătăcesc spre alte căi.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţă!
Am aflat dragostea pătimaşă de mine şi multă iubire bolnavă către ceilalţi, care adânci răni au săpat.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
Mi-am aflat rănile deznădejdii, ale slabei credinţe , suspinurile părerii de sine şi multă rătăcire în păreri prealumesti.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
M-am aflat întorcându-Ţi spatele şi alegând deznădejde şi moarte, când viaţă Ta mă aştepta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
M-am aflat stând la masă cu Ţine şi întinzându-mi Hrană Vieţii, iar eu risipind merindele dătătoare de viaţă.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
M-am aflat risipind talanţii şi cheltuindu-mi viaţă în alergătură fără sens.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
M-am aflat alergând la uşi omeneşti şi la doctori pământeşti, neluând medicamentul cel duhovnicesc.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
M-am aflat îmbrăcat în multe straturi de frică, ură, răzvrătire, mânie, teamă, relaţii bolnave şi rătăciri spre moarte.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
DAR, Doamne, aflat-am şi eu, că la capătul durerii e tot Dumnezeu!
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţa!
Şi, deşi "plata păcatului este moartea",
Tot păcatul , prin pocăinţă, este Înviere şi drum către împărăţie.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă şi învaţă-mă pocăinţă!
Deci cum voi ajunge eu, păcătosul, întru Împărăţia Ta, căci pocăinţă nu este întru mine şi nu o cunosc!?
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, primeşte-mă aşa cum sunt şi învaţă-mă pocăinţa de toate păcatele mele !
