Sărut mâna Măicuță, Am citit un răspuns dat de dumneavoastră mai devreme și am dat peste niște afirmații, pe care nu le-am înțeles: „Și Domnul n-a lucrat magic, adică să te ajute să nu pățești nimic pe scări, că El nu e „bodyguard”. Doar îngerul păzitor face asta, fără să fie rugat, când copilul e foarte mic și de îndată ce e rugat de copii mai mari.” Cum interpretăm cele de mai sus - eu nu înțeleg rolul Domnului în apărarea noastră față de pericole, cum se face că scăpăm de unele pericole și de altele nu? Știu că toate sunt produse de noi sau de semenii noștri și de condițiile în care trăim. Atunci cine ne salvează? Frica pentru supraviețuire e sănătoasă sau vine de la diavol? Știu că e bine să ne ferim de pericole, să avem grijă de viața noastră dar până în ce punct? Pentru că, pentru mulți, această frică pentru supraviețuire, e dominantă și îi urmărește mult prea mult. Aici e dilema mea: cât de mult pot să mă las în grija Domnului pentru supraviețuire în lumea aceasta, în sensul „lasă că are Dumnezeu grijă”. Nu știu dacă m-am făcut înțeleasă.
M
Draga mea Copilă,
Întrebările tale sunt ale unui suflet care e pregătit să iasă din determinismul existențial al omului sufletesc sau trupesc, adică al omului care crede că singura realitate e „lumea aceasta” așa cum o „vede el”.
Numai că eu nu-ți pot răspunde „pe aceeași limbă” pentru că răspunsul îl poți primi numai îndrăznind să ieși din aceste limite. Cum? Crezând în Dumnezeu și lucrând Poruncile Lui pentru a te „transforma”.
Roagă-te, spovedește-te, împărtășește-te, urmează ce te va învăța duhovnicul tău și vei primi noi înțelesuri și apoi răspunsuri.
Până atunci nu disprețui nimic din cele pe care le știi pentru a supraviețui, pentru că tot cu mila și ajutorul lui Dumnezeu am dobândit această știință ca să nu murim înainte de a ne întoarce la El și a ne naște din nou.
Omul crește duhovnicește în Biserică așa cum un copil crește în familia sa.
Cu rugăciune și încredere că vei folosi acest mesaj ca îndemn pe Cale,
Maica Siluana