de Peter Baklinski
26 septembrie 2012. Lisa Moeller, în vârstă de 35 de ani, a început să treacă prin ceea ce credea a fi o cădere nervoasă. În fiecare noapte, după serviciu, începea nu doar să plângă, ci să plângă în hohote fără să se mai poată controla. Nu ştia exact de ce. Nu ştia decât că săptămâni la rând nu a putut face nimic pentru a ieşi din această stare.
Se întâmpla în octombrie 2009. Tocmai pusese capăt unei relaţii tumultoase de 4 ani cu o altă femeie şi acum credea că poate fi mulţumită de viaţa pe care o ducea. Însă nu se putea convinge de perspectiva luminoasă a unui nou început. Simţea că ceva nu era în regulă cu viaţa ei, dar, ca şi cum ar fi fost prinsă într-un coşmar sinistru, nu se putea elibera de ceea ce o chinuia.
Însă ce nu ştia Lisa este că ceva dramatic urma să i se întâmple, care îi va opri lacrimile şi-i va schimba complet viaţa.
Lesbiană asumată
Până în acest moment, în toată viaţa ei de adult Lisa a fost o lesbiană asumată. A îmbrăţişat total ceea ce credea că reprezintă în mod firesc identitatea ei sexuală. A trecut prin 8 relaţii cu alte femei. Avea reputaţia unei petrecăreţe şi în general a unei persoane care ştie să anime lucrurile. A fost şi la închisoare de câteva ori, fuma ţigară după ţigară şi de ani de zile era dependentă de droguri.
Însă stilul de viaţă al Lisei nu fusese dintotdeauna acesta. Când era copil, Lisa îşi aminteşte că purta „rochiţe cu volane, şosete la modă şi pantofi de piele adevărată”. Părul îi era lung, cârlionţat şi împodobit cu panglicuţe lungi, care fluturau. Era considerată o fetiţă drăguţă şi atrăgătoare.
Dar Lisa a fost abuzată sexual de mai multe ori de un vecin înainte de a împlini 10 ani. Acest lucru a provocat un adevărat dezastru spiritual şi emoţional asupra ei, iar frumuseţea interioară, inocenţa şi puritatea Lisei au fost spulberate pur şi simplu. Curând după ce a fost violată, Lisa a început să schimbe aspectul feminin pe unul mai masculin, şi-a tuns părul şi s-a simţit mai bine cu adidaşi şi jeanşi. De acum, nu mai voia să arate ca o fetiţă drăguţă.
Prietenii ei au început să o ostracizeze. În anii adolescenţei, Lisa voia să pară că se distrează cu „beţii, sex şi miştouri”, însă suferea de singurătate. Simţea că nu va fi „niciodată acceptată”.
„Singurul motiv pentru care voiam să par că mă distrez este că nimeni nu ştia cine eram cu adevărat”, a mărturisit Lisa pentru LifeSiteNews.com. „Dacă ar fi aflat, m-ar fi urât. De fapt, mă uram şi eu. Eram o ciudată, dar m-am născut aşa sau am devenit?”
„Nimeni nu mă iubea cu adevărat”
Ca adolescentă, Lisa s-a convins singură că „nimeni nu o iubea cu adevărat, nici măcar Dumnezeu”. Simţindu-se „încătuşată”, neavând unde să se ducă şi cu cine să vorbească, Lisa a încercat să se sinucidă.
„Eram complet singură. Nu ştiam oricum ce înseamnă dragostea, cel puţin nu pe cea fără un efect devastator”, a zis ea. „Mi-am spus: Va trebui să port cu mine secretul pentru tot restul vieţii şi să suport ruşinea zi şi noapte. Va trebui să mă prefac pentru a supravieţui. Mai rău, va trebui să fiu mai târziu cu un bărbat.”
Prăbuşindu-se în disperare, Lisa a înghiţit un flacon de pilule pentru a se elibera de coşmarul în care se transformase viaţa ei. În timp ce golea flaconul, o senzaţie de greaţă şi ameţeală a cuprins-o ca o „uşurare”. Dar planul ei a fost dat peste cap de intervenţia unui prieten. A fost dusă de urgenţă la spital şi, după ce medicii i-au făcut spălături stomacale, i-a fost salvată viaţa. Printre vărsăturile induse, ordinele doctorilor şi privirile curioase ale personalului, Lisa îşi aminteşte că nu s-a simţit niciodată atât de fericită că este vie ca în acel moment. A fost „cu-adevărat recunoscătoare” că i s-a acordat „încă o şansă”.
„Răzbunarea mea a fost să fiu oricine alegeam să fiu”
Încercarea Lisei de a-şi pune capăt vieţii i-a schimbat atitudinea faţă de orice şi oricine. A început să se schimbe în cineva „mai curajos şi dur”, cineva care putea să „suporte criticile şi să reacţioneze imediat”, cineva mai luptător cu orice preţ, insensibil la opiniile usturătoare ale celor din jur. A devenit astfel o persoană ostilă prin definiţie.
„Dacă simţeam că sunt atinsă pe umăr, mă repezeam direct la gâtul agresorului. Mai bine să pui la punct oamenii pe loc decât să rişti să fii intimidat”, îşi aminteşte Lisa. „Primisem o mare lovitură de pumn de la viaţă, iar încrederea în mine, sănătatea mea psihică şi emoţiile îmi erau zdruncinate. Şi răzbunarea mea era să fiu oricine alegeam să fiu, oricât de imoral sau neortodox ar părea. Sigur Dumnezeu o să înţeleagă. Era evident că trebuia să mă protejez, altfel m-aş fi dezintegrat. Am petrecut următorii câţiva ani încercând să mă conving singură de asta.”
Ca adult, Lisa şi-a proiectat identitatea într-una masculină. „Doream foarte mult ca fiecare din prietenele mele să fie incredibil de feminină ca aspect, fel de a se purta şi identitate. Din această cauză, nu mă întâlneam niciodată cu o lesbiană, ci doar cu bisexuale sau femei interesate şi de propriul sex, în afară de sexul opus, care se simţeau mai în siguranţă cu imaginea mea masculină.”
În toate relaţiile avute cu alte femei, Lisa a jucat rolul de mascul dominant, achitând notele de plată la restaurante şi în magazine, deschizând uşile, cumpărând cadouri scumpe, ocupându-se de întreţinerea casei şi de reparaţii şi împlinind „orice dorinţă şi vis ale partenerei”.
„Am devenit într-un fel figura centrală a casei şi odată cu asta s-au adăugat şi toate responsabilităţile care îi revin în general bărbatului”, a spus ea. „Dacă se auzea un zgomot noaptea în casă, toată lumea se baza pe mine. Dacă o factură nu era plătită la timp, toată lumea m-ar fi tras pe mine la răspundere. Dacă aerul condiţionat se defecta, dacă curgea prin acoperiş, dacă se strica maşina, toată lumea mă trăgea de mânecă. Era incredibil de greu şi uneori pur şi simplu înfricoşător.”
În schimb, Lisa îşi aminteşte că exercita „un control absolut” asupra partenerelor sale, astfel că nu le permitea să poarte haine care le-ar fi masculinizat, să iasă noaptea singure, să care obiecte grele sau să aibă vreun prieten bărbat care să nu fie gay.
„Pentru că nu eram abuzivă şi încercam să le satisfac toate nevoile, de obicei nu aveau nicio problemă cu acest comportament radical. Aproape întotdeauna considerau că mă comport aşa pentru a le proteja şi a se simţi confortabil. De cele mai multe ori, se lăudau prietenelor sau familiei că nu trebuie să mişte un deget, iar asta îmi hrănea din plin egoul meu fragil.”
Vindecată de harul lui Dumnezeu
Însă în mijlocul vieţii sale de lesbiană, Lisa a început să se simtă tulburată şi şi-a dat seama că nu-i era de ajuns. Traversând perioada depresiei, a început să creadă treptat că avea un gol în inimă lăsat de Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl putea umple. Obişnuia să se roage: „Doamne, te rog nu mă lăsa să trec prin toate astea”, deşi în acelaşi timp se gândea că rugăciunea ei era inutilă pentru că nu credea că Dumnezeu şi viaţa ei puteau avea ceva în comun.
Însă Dumnezeu, care ascultă şi cele mai ascunse cereri venite din inimă, probabil că a auzit rugăciunea ei, venită dintr-o inimă zdrobită.
În drum spre Spokane în vara anului 2010, unde se dusese să strângă semnături pentru alegerile generale, la o paradă gay, a trăit un moment de vindecare cu ajutorul harului divin, care i-a „tulburat” total viaţa de lesbiană.
„Într-o noapte, în hotelul în care eram cazată, m-am dus la culcare fiind complet gay. Felul meu de a fi, îmbrăcămintea, limbajul trupului, toate erau foarte masculine. Uram bărbaţii, fiind supărată pe toţi pentru abuzul sexual suferit în copilărie”, îşi aminteşte Lisa. „Când m-am trezit, era o prezenţă în cameră pe care nu o pot exprima clar în cuvinte. Simţeam, ca niciodată până atunci, o pace lăuntrică desăvârşită.”
Lisa a fost şocată în următoarea dimineaţă de dorinţele sale cele noi şi de înclinaţiile pe care a început să le aibă imediat.
A deschis televizorul, dar nu înţelegea de ce prezentatoarea de la ştiri, care în mod normal i s-ar fi părut atractivă, acum nu părea să o intereseze deloc. În drum spre serviciu, în aceeaşi dimineaţă, s-a surprins privind un bărbat care făcea jogging şi practic nu şi-a mai putut lua ochii de la el.
Lisa îşi aminteşte că s-a panicat. Nu şi-a dat seama de importanţa a ceea ce i se întâmplase. A devenit confuză. Însă, într-un colţ liniştit al inimii ei, Dumnezeu i-a relevat vindecarea, faptul că toată suferinţa şi durerea profundă prin care trecuse în ultimul timp făcea parte din procesul de vindecare de abuzul suferit în copilărie. Dumnezeu a făcut-o să înţeleagă că putea să se deschidă lumii şi să facă cunoscută povestea vindecării ei.
Lisa era debusolată. Cum era posibil ca ea, Lisa, care nu ştia să fie femeie, să se îmbrace, să vorbească, să meargă ca o femeie, să devină acum o parte din planul generos al lui Dumnezeu?
Într-un moment de credinţă, Lisa a lăsat pe mâna lui Dumnezeu recăpătarea propriei identităţi. În acest parcurs al ei spre un nou eu, s-a despărţit total şi definitiv de orice resursă din viaţa ei de care se sprijinise până atunci. Se terminase cu relaţiile romantice, cu prietenii apropiaţi. S-a delimitat categoric de tot ce o influenţase într-un mod distructiv în trecut. Lisa a învăţat să se bazeze numai pe ajutorul lui Dumnezeu. A învăţat să discearnă vocea Domnului dintre toate celelalte voci.
„Deşi în ultimii 2 ani m-am simţit cumplit de singură şi am traversat cele mai grele momente, am devenit dependentă în totalitate de voia Domnului”, a mărturisit Lisa.
Înţelegerea abuzului şi a durerii şi vindecarea
În timpul rugăciunilor ei, Dumnezeu i-a relevat motivul pentru care îşi asumase o identitate masculină şi îşi tratase prietenele atât de bine. Motivul nu era insecuritatea proprie sau dorinţa ei de a fi bună cu adevărat cu acele femei. Tot ceea ce făcuse Lisa pentru ele fusese făcut de fapt pentru fetiţa din ea, abuzată sexual. Dumnezeu i-a arătat că prin ceea ce făcea, încerca de fapt să se vindece de abuzul din copilărie. Însă s-a dovedit un cerc vicios, pentru că niciuna dintre partenere nu putea fi sursa vindecării. A înţeles apoi că dorinţa ei puternică de a se vindeca era motivul pentru care nu putea face suficient pentru partenerele ei. A aflat apoi că nu se putea vindeca pentru că numai Dumnezeu singur este Cel care vindecă sufletele.
Lisa a realizat mai departe că niciodată nu fusese cu adevărat răvăşită de vreuna dintre numeroasele sale despărţiri, pentru că partenera putea fi „orice femeie din lume” atât timp cât se supunea tratamentului ei excesiv de generos. Lisa şi-a dat seama că toate prietenele ei avuseseră trăsături comune. „Erau ascultătoare în aproape toate aspectele relaţiei”, a spus ea. „Doreau să fie ţinute în braţe, mângâiate, tratate ca nişte prinţese, protejate, să li se dea atenţie totală în conversaţie sau în ceea ce făceau, să li se vorbească într-un mod cât mai delicat.”
Lisa şi-a dat seama ca feminitatea accentuată a partenerelor ei era de fapt reprezentarea fetiţei care fusese înainte de a fi abuzată. Fusese obsedată să le protejeze, să le facă să se simtă bine, să le transforme vieţile într-o „nesfârşită vacanţă”, pentru că dorea să le trateze aşa cum credea că ar fi trebui să fie ea tratată când era mică, în locul experienţei violente şi traumatizante de care avusese parte.
Într-un moment al adevărului, şi-a dat seama că încerca să se vindece prin ele.
Feminină cu adevărat
După momentul trăit la hotel în acea noapte, când fusese „eliberată de homosexualitate”, Lisa a realizat că Dumnezeu i-a redat identitatea de femeie, restabilindu-i înclinaţiile şi dorinţele cu adevărat feminine.
„Acum îmi doresc ceea ce-şi doreau partenerele mele. Vreau să fiu ţinută în braţe, mângâiată, protejată, tratată cu blândeţe”, a spus ea. „Identitatea mea este acum intactă şi sigură în mâinile lui Hristos, pentru că aşa m-a creat El să simt.”
Lisa scrie acum o carte despre această călătorie a ei, intitulată „O povară prea grea”, care va apărea în 2013. Prin rugăciuni, Lisa şi-a dat seama că nu s-a simţit niciodată în largul ei în faţa responsabilităţilor asumate când era lesbiană, pentru că menirea ei nu era să ducă o sarcină atât de grea, precum cea a unui bărbat. Nu fusese creată pentru aşa ceva.
„Uneori ne asumăm atât de multe poveri care nu ne aparţin… lucruri asupra cărora nu avem controlul, întrebări şi temeri care nu ţin de noi. Dumnezeu face un inventar al sufletului să vadă ce poate găsi acolo. Dacă va găsi poveri care Îi aparţin, le va lua înapoi. Este mereu gata să te elibereze de ele”, a mărturisit Lisa pentru LifeSiteNews.
Lisa vede povestea vindecării ei de abuzul sexual din copilărie şi de homosexualitate prin prisma ajutorului lui Dumnezeu, ca pe un lucru accesibil oricui. „Oamenii ca mine au nevoie de vindecare. Au nevoie de ajutor de la Domnul pentru a-şi restaura identitatea.”
Pentru a ajuta, Lisa şi-a deschis un cont pe Facebook unde oferă sfaturi homosexualilor care vor să redevină normali şi unde îşi povesteşte lupta proprie. O ajută cuvintele Psalmistului, pe care şi le asumă: „Cel care vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor.” (Psalm 146, 3)
„Mi-am găsit în sfârşit liniştea, şi îi datorez asta lui Dumnezeu”, a spus ea. „Sunt puţini cei care, în faţa unei lesbiene dependente de droguri, ar îndrăzni să zică: «Într-o zi o să-l urmeze pe Domnul.» Sună ridicol, dar s-a întâmplat cu-adevărat.
Traducerea şi adaptarea Simina Bălăşoiu
